Bravo, UDMR, bine lucrat!

ILIE CĂLIAN

Pierderea de către PSD, respectiv USL, a postului de preşedinte al Senatului, după debarcarea acestuia de către PSD, era previzibilă, în sensul că este foarte puţin probabil ca o decizie a Curţii Constituţionale sa anuleze votul majoritătii Coaliţiei de guvernare. Chiar şi dacă s-ar întîmpla aşa, ar fi evidente, sau şi mai evidente, două lucruri: în primul rînd, haosul legislativ referitor la organizarea şi funcţionarea Parlamentului; în al doilea rînd, prea măruntul folos pe care îl poate aduce acest post Opoziţiei, în condiţiile în care nu are majoritatea în Senat. Ba, aş spune, mai bine cu un reprezentant al Coaliţiei în fruntea Senatului, despre care Opoziţia poate şti ce va face, decît cu un reprezentant al USL, dar care are, cum s-a spus, “o agenda personală” de optiuni politice.

S-a spus că desemnarea lui Vasile Blaga ca preşedinte al Senatului de către preşedintele Traian Băsescu (care ar fi trebuit să-l îmblînzească pe acesta, dar ţi să-i ofere o oarecare “perspectivă” lui Berceanu – altfel de ce l-ar fi chemat ţi pe acesta la Cotroceni?!) ar aduce pacea în PDL, după ultimul congres al acestuia. Mai mult, că s-a apelat la Blaga (şi la simpatizanţii sai, în subsidiar) în perspectiva viitoarelor alegeri, la care PDL – tot mai măcinat de scandalurile de corupţie din ultima vreme – trebuie să se prezinte mai unit, cu un mecanism de partid perfect funcţional.

Este posibil să fie chiar aţa – iar, din această perspectivă, debarcarea lui Geoană ar fi un cadou nesperat pe care Opoziţia l-a făcut lui PDL şi lui Băsescu. Poate – dacă nu cumva acest cadou ar fi un măr otrăvit. Adică, pînă acum, o bună parte din văicărelile Coaliţiei aduceau ca justificare (a halului în care a adus ţara) imposibilitatea de a face legi bune, din cauza Opoziţiei, care le blocheaza în Senat prin preşedintele acestuia, membru al PSD. Acum nici măcar această minoră justificare nu mai există. Pe de altă parte, Opoziţia a scăpat de nesiguranţa “agendei personale” a lui Mircea Geoană (PSD a primit, în schimb, un post de secretar). Rămîne, totuţi, de văzut dacă Vasile Blaga va reuşi să-i ţină în frîu, să-i “mobilizeze” pe senatorii Coaliţiei pentru a fi prezenţi la vot şi a-şi fructifica fragila majoritate din Senat.

Marele cîştigător al debarcării lui Geoană nu este, însă, PDL, ci UDMR. Maghiarii şi-au jucat cu dîrzenie cartea – numărul de parlamentari – pentru a mai smulge un post de la PDL – acela de secretar general al Guvernului (cu statut de ministru)- post care se adaugă celui al lui Marko Béla, de vice-prim-ministru, şi celorlalţi trei miniştri (Cultură, Sănătate, Mediu) – în total, cinci. Fată de aceştia, UNPR – tabăra dezertorilor de la PSD şi PNL, ale căror voturi sînt extrem de importante pentru Băsescu şi partidul său – a rămas mofluz, încă o dată. Important este că, prin Secretariatul General al Guvernului, UDMR a pus mîna pe cîteva agenţii, Corpul de Control al primului ministru şi întreg sistemul ierarhiei funcţionăreşti a Guvernului. Bravo, UDMR, bine jucat! Mai bine decît niciodată în aceşti 22 de ani după decembrie 1989.

Sînt curios ce spun clujenii care l-au votat prima oară pe Boc primar, după ce a jurat pe Biblie că nu va colabora cu UDMR. Asta nu înseamnă că nu pot avea încredere în profesionalismul sau bunacredinţa – pînă la proba contrarie – unui reprezentant al UDMR. La fel, aş  spune că, respectînd procentajul etnic, pe lîngă atîţia ticăloşi de etnie română, firesc ar fi să apară pe la DNA ţi cîtiva de etnie maghiară, întrucît natura umană e identică, dincolo de limba vorbită. Nu de încredere în oamenii UDMR este vorba, ci de încrederea în bravii noţtri “patrioţi”.