Botezul creștin – poarta spre mântuire

„Astăzi păcatele oamenilor se curățesc cu apele Iordanului. Astăzi raiul s-a deschis oamenilor și soarele dreptății ne luminează nouă. Astăzi întunericul lumii se risipește cu Arătarea Domnului nostru, astăzi toată făptura se luminează de sus ca o făclie, Doamne, mărire Ție!” (din oficiul Sfinţirii Mari a Apei).

Biserica celebrează, la 6 ianuarie, o mare Sărbătoare Împărătească. Este mărita și Dumnezeiasca Arătare a Domnului nostru Isus Hristos pe malul râului Iordan. Este o sărbătoare celebrată în Biserica creștină încă din secolul al III-lea, Clemente Alexandrinul amintește despre această sărbătoare în zona Alexandriei, de asemenea și Sfântul Grigorie Teologul amintește despre ea în scrierile sale.

Sfântul evanghelist Matei (Mt 3,13-17) vorbește despre momentul în care Mântuitorul, după ce mai întâi s-a așezat în șirul oamenilor, a celor păcătoși, între cei din urmă, s-a prezentat în fața lui Ioan pentru a fi botezat. Ceea ce Ioan săvârșea pe malul Iordanului era doar un rit al pocăinței și nu un sacrament. Totuși, Isus se supune acestui rit și tocmai prin supunerea Lui, acest rit va rămâne apoi înscris în Sfintele Evanghelii. La sfârșitul Evangheliei de la Matei, Isus spune: „Mergând, botezați toate neamurile în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Spirit” (Mt 28,19), trimițând apostolii în misiune. Însă, cel dintâi, El s-a supus acestui botez. Chiar dacă la început Ioan se împotrivește, Isus îi indică să împlinească acest rit pentru că aceasta este voința Tatălui: ca El, ieșind din apele morții, să despartă apele morții, dar chiar și cerurile să se despartă deasupra lui. Evenimentul la care participă Ioan și toți cei din vremea aceea, nu este doar o clipă, nu este doar un «astăzi» al istoriei, ci este un «astăzi» al veșniciei, un eveniment cosmic. Se deschid apele deasupra Celui care a fost scufundat în apele morții, dar se deschid și cerurile, se separă cerurile, pentru că Dumnezeu însuși participă la acest moment. Este glasul Tatălui care Îl arată pe Fiul și lumina Spiritului Sfânt care coboară vâjâitoare, așa cum urma să coboare și în momentul Rusaliilor asupra apostolilor, botezându-i cu foc.

Botezul Domnului ca și eveniment cosmic, în istoria omenirii, este momentul în care Dumnezeu Îl arată public pe Fiul Său: „Acesta este Fiul Meu, întru care Mi-am găsit bunăvoința” (Mt 3,17). Acest ritual cu apă ne duce cu gândul la momentul cel dintâi, al apelor primordiale, la momentul haosului primar care, sub Cuvântul Atotputerniciei Divine, se ordonează. Apele merg unde le este poruncit. În timp, însă, apele au rolul morții. În Cartea Genezei, în momentul Potopului (cap. VII și VIII), când Dumnezeu este întristat de păcatul omului – atât de întristat încât se căiește că l-a creat pe om – și trimite apele potopului ca și pedeapsă, apele devin ape ale morții, aducătoare de moarte. În mod asemănător, în timpul lui Moise, în Cartea Exodului, atunci când poporul ales este urmărit de egipteni, Dumnezeu este cel care separă apele prin gestul pe care îl face Moise asupra apelor, dar tot El este cel care împreunează apele care distrug armata lui Faraon care urmărea poporul ales.

Prin scufundarea Mântuitorului în ape, cum frumos se spune în oficiul Sfințirii Apei: „S-a schimbat cursurile apelor” – apa aducătoare de moarte devine de acum înainte apă aducătoare de viață, apa dătătoare de reînnoire. Cursul Iordanului se schimbă, dar și cursul vieții omenești se schimbă: viața omului nu mai curge de la naștere spre moarte, ci de la naștere spre renaștere, prin moarte spre viață. Aceasta pentru că, prin Botez, ca și Sacrament, fiecare dintre noi, ca și creștini, suntem reînnoiți spiritual. Ritualul sacramental al Botezului înseamnă desprindere, detașare de tot ceea ce este rău și lucrările răului, pentru a ne uni cu Hristos. Sfântul Grigorie Teologul, în predicile sale numește această unire cu Hristos fotismos«luminare interioară». A menține aprinsă lumina unirii cu Hristos este lupta creștinului de-a lungul vieții sale. A nu ne separa niciodată de comuniunea cu Hristos este lupta noastră, pentru ca, astfel, harul primit prin Botez, luminarea interioară să poată fi garanția vieții veșnice și a drumului nostru spre fericirea eternă.

Botezul Domnului este sărbătoarea în care fiecare dintre noi trebuie să ne reînnoim promisiunile de la Botez, să ne aducem aminte că suntem creștini botezați în numele Preasfintei Treimi, și, ca urmare să viețuim ca și adevărați creștini. În acest fel vom putea primi Sfintele Sacramente și toate celelalte daruri, pentru că de fapt Botezul ne deschide poarta Bisericii și calea spre aceste «canale de har» izvorâtoare de lumină prin care, pe drumul vieții noastre, putem fi întăriți.

Să spunem împreună cu Sfântul Sofronie al Ierusalimului, cel care a alcătuit rânduiala Sfințirii mari a apei: «Astăzi este ceasul mântuirii!», deoarece, pentru noi, creștinii, în orice clipă este un «astăzi» în care ne putem dobândi mântuirea, sau o putem pierde. De aceea, să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru că am primit acest mare Sacrament al Botezului și să-I mulțumim pentru toate celelalte Sacramente primite de-a lungul vieții noastre și pentru toate darurile spirituale.

† Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla

Articole din aceeasi categorie