Biliard geopolitic: NATO, Ucraina, Rusia, Statul Islamic

ILIE CĂLIAN

CALIANCel puţin în România, o parte a populaţiei este presată continuu cu ideea că trebuie zdrobită Rusia, care atentează la securitatea Ucrainei, iar, prin aceasta, la securitatea Uniunii Europene, a Europei, a SUA şi Canadei, a întregii lumi civilizate. Lucrurile nu stau tocmai aşa, însă în România sentimentele antiruse pot fi exploatate pînă la pragul isteriei. Să recapitulăm: din punct de vedere strict istoric, românii au multe motive pentru a fi antiruşi. Însă, la această oră, înafara Tezaurului – reţinut de Lenin în Primul Război Mondial şi nerestituit României nici de Uniunea Sovietică, nici de actuala Rusie, noi nu avem motive concrete de dispută cu Rusia. E adevărat, şi Imperiul Ţarist, şi Uniunea Sovietică, ne-au răpit teritorii. Numai că acestea – de la Insula Şerpilor, Sudul Basarabiei, Nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa, la zona Maramureşului istoric din dreapta Tisei – se află la această oră în… Ucraina. Aşa că Rusia, şi dacă ar vrea, nu ni le poate restitui. Dacă i-ar da prin cap lui Putin să ne restituie Tezaurul, ce am mai putea cere Moscovei?!

Cum am mai scris, felurite scenarii (despre dezmembrarea Ucrainei, despre federalizarea ei, despre „finlandizarea” Ucrainei ori păstrarea ei ca o „balama” între UE şi Rusia) au fost lansate cu mai mulţi ani în urmă, în cărţi şi în presa occidentală. Şi, mă gîndesc, retrospectiv, că acestea nu erau nişte simple dezbateri „academice”, ci aveau rolul de a pregăti opinia publică pentru ceea ce s-ar putea întîmpla – adică, se întîmplă azi. La ora cînd scriu aceste rînduri, membrii NATO dezbat măsurile pe care consideră că ar trebui să le ia împotriva Rusiei, pentru, ni se spune, a se asigura securitatea Estului Europei, adică a Estului UE şi NATO. Dacă ne uităm pe hartă, vom observa că niciuna din ţările vestice – membre ale UE şi NATO – nu are probleme teritoriale cu Rusia. Tot cele din fostul Tratat de la Varşovia şi CAER sînt în prima linie. Mai pe româneşte: în Ucraina sînt periclitate nu graniţele „fraţilor” noştri din Vest, ci interesele trusturilor lor, pentru care Ucraina este şi o mare sursă de produse ieftine, şi o mare piaţă de desfacere. (Apropo: marile zăcăminte de gaze de şist s-ar afla exact în zona din Estul Ucrainei, pe care şi-o doresc ruşii. Numai ei?!…)

De fapt, acele scenarii geostrategice la care m-am referit făceau parte din proiecte mai vechi. Devine evidentă deplasarea interesului Occidentului spre Marea Neagră şi Caucaz şi, mai departe, spre Caspica, pentru a controla Asia Centrală. Ar fi de observat ceva. Discuţiile ţărilor NATO pe tema conflictului Rusia-Ucraina şi avansarea NATO spre Est, inclusiv în România, ca importantă ţară a Mării Negre, par să ocolească o veche realitate: Sudul Mării Negre şi Caucazul au acolo, „de cînd lumea”, un puternic pilon de putere: Turcia, care are şi o poziţie strategică hotărîtoare în zonă, şi o populaţie mare, cu respectivul potenţial militar. De ce n-au „activat” Turcia pentru a ţine în şah Rusia?!

Păi, dincolo de statutul „democratic” al Turciei şi de cel de ţară musulmană, Turcia mai are o hibă: aceea de a fi fost marele imperiu din zonă. Bine-bine, veţi spune: noi, românii, după cele două războaie, ne-am aşezat pe baze normale relaţiile cu cele două capitale ale fostelor imperii, Viena şi Istanbul, ba chiar şi cu Moscova ne-am acomodat, de bine, de rău. În realitate, cu Turcia e mai complicat. Turcia are „pe cap” şi problema genocidului armean, şi relaţiile cu arabii din Sud-Est, şi cu populaţia kurdă. Iată că, în aceste momente, Occidentul – cu SUA în frunte (dar chiar şi cu o atitudine mai degrabă binevoitoare a Israelului) – colaborează cu Irakul, cu Siria, chiar cu Iranul, dar şi cu Turcia, pentru a stăvili nebunia acelui Stat Islamic care se cloceşte acolo, ca începutul unui mare califat, care, în megalomania celor care-l propagă, ar trebui să-i unească pe toţi musulmanii, din Vestul Africii, pînă în mijlocul Pacificului de Sud. Nu cumva, printre feluritele aventuri, s-ar putea naşte şi statul Kurdistan, care să preia o parte din Turcia, Irak şi Siria?! Acesta ar putea deveni cel mai „motivat” luptător împotriva acestui Stat Islamic. Doar că pentru asta ar trebui ca Turcia să nu aibă un cuvînt prea greu în problema flancului de Sud al Mării Negre şi al Caucazului, unde NATO vrea să se întărească, pentru a ceda kurzilor o parte din Estul ţării.

Nu mă pricep bine nici la şah, nici la biliard – două jocuri iubite de cei care fac scenariile geopolitice la scară globală. N-o să evoc complicaţiile calculelor şahiste. Dar vă rog să revedeţi în minte o partidă de biliard: cineva loveşte cu tacul o bilă, aceasta ajunge, proastă şi inofensivă, în mantă, ricoşează într-o altă bilă, care loveşte o altă bilă, care, în sfîrşit, ajunge în buzunar. Cîştigă cel care ştie cum să împingă toate bilele în buzunarele sale…

Articole din aceeasi categorie