Biblia și medicina

E util să amintim în aceste vremuri dificile câteva noțiuni pe care medicina de azi le folosește cu succes, fără a mai ști cineva (voit sau nevoit) că proveniența lor este una biblică!

În primul rând, ideea de carantină. Nu e de azi, nici de ieri. E din vremea în care Moise a scris primele 5 cărți ale Vechiului Testament. În cea de-a treia carte a Pentateuhului, în Levitic scrie: „Leprosul, cel ce are această boală, să fie cu hainele sfâșiate, cu capul descoperit, învelit până la buze, și să strige mereu: necurat! necurat! Tot timpul cât va avea pe el boala, să fie spurcat, că necurat este; și să trăiască singuratic și afară din tabără să fie locuința lui” (Levitic XIII, 45-46). Nu-i nevoie de comentarii.

Apoi, în încercarea de a opri răspândirea bolilor, se practica profilaxia (prevenția) pe cele 3 niveluri, pe care o avem și azi ca model. Concret, o aflăm creionată în aceeași carte, Levitic, la capitolul XIII – versetele 2-6. Profilaxia primară se desfășura aici prin intermediul preotului care încerca să scadă incidența bolii în comunitatea sa, prin izolarea bolnavilor leproși și mai ales prin educația pe care le-o oferea membrilor comunității. Chiar dacă diagnosticul nu era unul foarte precis, faptul că exista ideea de carantină oferea membrilor comunității un oarecare grad de siguranță. Și profilaxia secundară se realiza cu succes.

Posibilul lepros era dispensarizat și rechemat la intervale bine stabilite de timp, pentru controlul leziunii tegumentare. În principiu, acest timp era de 7 zile și se repeta până la obținerea vindecării plăgii sau a modificării ei în sensul excluderii unui diagnostic de lepră. Profilaxia terțiară era mai limitată, în sensul că tratamentele lipseau cu deșăvârșire. Cu toate acestea, însă, individul proaspăt vindecat participa la anumite ritualuri de curățire/ sfințire, care îi redădeau dreptul de a trăi în comunitate, fapt care creștea simțitor calitatea vieții și permitea reintregrarea profesională imediată.

Nu în ultimul rând, pentru că – în contextul pandemiei – se vorbește mult azi despre specializarea anestezie-terapie intensivă (probabil cea mai dificilă parte a medicinii, față de care am un respect deosebit), ideea suportului vital bazal o întâlnim tot în Biblie: „Intrând Elisei în casă, a văzut copilul mort, întins în patul său. Și după ce a intrat, a încuiat ușa după sine și s-a rugat Domnului. Apoi s-a ridicat și s-a culcat peste copil și și-a pus buzele sale pe buzele lui și ochii săi pe ochii lui și palmele sale pe palmele lui și s-a întins pe el și a încălzit trupul copilului. Sculându-se apoi, Elisei s-a plimbat prin foișor înainte și înapoi. După aceea s-a dus și s-a întins iar peste copil. și a strănutat copilul de șapte ori și și-a deschis copilul ochii” (Cartea IV Regi IV, 32-35).

Încălzirea trupului (în hipotermie) și respirația gură-la-gură făceau partea din suportul vital bazal. Mai mult, în anii 1960, respirația gură-la-gură se numea „metoda lui Elisei” (fapt amintit și de profesorul Horațiu Boloșiu de la Cluj). Câți dintre cei ce-o practică o fi știind asta, e curios de aflat.

Așadar, vă îndemn la a citi Sfânta Scriptură măcar de curiozitate. Că ′a veni mai apoi și dragul.

Pr. Bogdan CHIOREAN

Articole din aceeasi categorie