Bătaia ruptă din Rai

De peste două luni, asistăm la o exacerbare a violenţei. Oamenii sunt pe baricade la Londra, la Berlin, la Paris, în Statele Unite, în România, puţine ţări fiind scutite de răzmeriţe locale. Oamenii se bat precum chiorii, motivele fiind diferite, de la un stat la altul. Important este că oamenii s-au bătut, se bat şi o vor mai face şi în zilele următoare.

Motivele? În Statele Unite şi în câteva ţări europene, scânteia a reprezentat-o moartea lui George Floyd. Oamenii au ieşit pe străzi în proteste paşnice, sfârşind în adevărate lupte de stradă, lăsate cu distrugeri de bunuri, răniţi şi chiar morţi. Dacă în Statele Unite se constată o diminuare a intensităţii, în alte ţări s-a ajuns la forme de-a dreptul şocante. Să nuanţez…Cu cinci zile în urmă, protestatarii din Bristol, au doborât de pe soclu statuia unui cunoscut negustor de sclavi de acum trei secole. La Londra, statuia fostului premier Winston Churchill a fost vandalizată, Churchill fiind acuzat de atitudini rasiste. Mai departe… În Franţa, la Lyon, a fost realizată o hartă interactivă care indică amplasamentul statuilor dedicate “personalităţilor” cu orientări sclavagiste, propunerea mergând mai departe.

Practic, ea vizează un recensământ al străzilor şi plăcilor comemorative care “onorează” figuri ale colonialismului şi sclavagismului, cerându-se schimbarea numelor. Printre cele vizate se află şi Podul Napoleaon aflat între Vieux-Lyon și Bellecour (Lyon). Primul împărat francez este acuzat de „restabilirea sclaviei în coloniile franceze prin legea din 20 mai 1802” și de „a fi încercat să colonizeze Egiptul cu aproximativ 50.000 de bărbați”. Alte trei poduri, inclusiv cel dedicat militarului Joseph Gallieni, administrator al coloniilor franceze din Africa, care a respins cu brutalitate revoltele localnicilor, sunt și ele în vizorul manifestanților. În fine, nu a scăpat nici monumentul Reginei Victoria din Leeds, inscripţionat cu vopsea, „Asasino” și „stăpână de sclavi” scriind  protestatarii pe soclul acesteia, mânjind figura reginei și dându-le de lucru autorităților locale care au fost nevoite să muncească serios la dezinscripționarea statuii.

Luptele stradale se transformă încet, încet în veritabile războaie civile. Zilnic intră în statisticile naţionale şi internaţionale distrugeri, răniţi şi morţi în mai toate taberele. Şanse de oprire sunt tot mai puţine, pentru că furia oamenilor nu mai cunoaşte margini. Sunt manifestări motivate de ură. Din când în când cad victimă urii persoanele de naţionalitate romă din Anglia, Italia, Germania, Franţa…

România? Noi nu ne confruntăm cu probleme La noi este încă bine. Spun încă având în vedere că deocamdată pe stradă ies doar clanurile. Bătăile de la Craiova de dată recentă, putând intra în orice manual de istorie. Cetate a banilor, Craiova a devenit în foarte scurt timp, Las Vegasul României, Capitală a cartoforilor, a beizadelelor, a multor afacerişti controversaţi, falsificatori de bani, peşti…, toţi puşi pe căpătuială. Se duc lupte de stradă pentru supremaţie, taxe de protecţie, prostituţie, lanţul infracţiunilor şi infractorilor fiind lung, foarte lung. Să ne reamintim că datorită clanurilor, Timişoara a devenit Sicilia României şi asta cu un an înainte de a deveni Capitală Culturală Europeană. Îi şi văd pe artişti alături de membri importanţi ai clanurilor, superbă imagine “culturală”. Ploieştiul se află pe aceeaşi hartă a infracţionalităţii, fiind cunoscut drept Palermo al României. Despre Bucureştiul clanurilor mafiote ar fi atâtea de spus încât aş avea nevoie de volume întregi.

Poliţia face numai cât poate. Jandarmeria la fel. Problema e la Justiţie, acolo unde infractorii sunt mângâiaţi pe capete, admonestaţi părinteşte, puşi în libertate. Revin în “pâine” şi vedem cu ce consecinţe nefaste. Clanurile dau mari bătăi de cap autorităţilor în mai toate oraşele ţării.

Vedeţi, fiecare cu războiul propriu, purtat în curtea casei, apoi pe stradă, mutat în faţa ambasadelor, a statuilor, motivele fiind dintre cele mai diverse.

Istoricul american Peter Kuznik scria nu demult următoarele: “Am văzut destul război pentru a ști că nu rezolvă conflictele. Ele îi exacerbează numai. Este timpul să găsim alte soluții și să ne dedicăm vieții – nu morţii”. În teorie sună bine. Nu sună deloc bine în practică.

Articole din aceeasi categorie