Băsescu s-a supărat pe statul social

Ilie CĂLIAN

 Debunăseamă, aţi auzit de supărarea lui Băsescu pe Opoziţie – nu la modul general, ci pentru că ar refuza să voteze anumite legi, aşa că a şi cerut Guvernului să-şi asume răspunderea pentru  ele. Printre ele se află şi proiectul de lege care vizează politica socială a guvernului, acordarea de ajutoare ş.a. Ministresa Muncii, Sulfina Barbu, se lamentează pe toate undele şi canalele, acuzînd Opoziţia că îi susţine pe cei care încalcă legile şi “sug sîngele poporului” (comentariul meu). Adică, sînt mulţi – ultimul caz a fost la Sibiu – cei care primesc felurite ajutoare şi pensii de boală pe baza unor certificate medicale false etc.

Adică, în opinia doamnei ministru, dacă cineva încalcă o lege, trebuie schimbată legea, în loc să fie pedepsiţi vinovaţii. Desigur, legea respectivă trebuie modificată, pentru  a stopa un anume tip de parazitism social – iar aici îi dau dreptate preşedintelui Băsescu: pe lîngă protecţie socială justificată, oamenii ar trebui să înveţe şi să se autoprotejeze – în primul rînd prin muncă (atunci cînd există locuri de muncă!) şi nu prin aşteptarea unor pomeni de la stat, adică din buzunarele celor care plătesc impozite şi taxe.

Dar Opoziţia – veţi întreba – de ce se opune acestui principiu? Opoziţia nu se opune: chiar a făcut unele amendamente la lege, acceptate de PDL. Atunci, de ce nu se votează legea în Senat? Din lipsă de cvorum. Mai exact: Puterea nu izbuteşte să-şi “mobilizeze” senatorii să meargă la vot şi aşteaptă ca legile sale să fie votate doar de către Opoziţie. De ce nu se ostenesc parlamentarii Puterii să fie prezenţi la vot, la Parlament? Simplu: prevederile anumitor legi actuale le-ar putea fi de folos în viitoarea campanie electorală. Inclusiv prevederile actualei legi a ajutoarelor sociale, care le permit multor primari să şantajeze alegătorii, mai ales din mediul rural.

De altfel, problema reglementării ajutoarelor sociale a descoperit-o Traian Băsescu abia atunci cînd a fost vorba de lipsa banilor din teşchereaua Guvernului. Şi a mai fost ceva. A auzit pe undeva, mai ales prin casa Marelui Licurici, cum că modelul european de stat social a condus la criză. Este de înţeles că anumite cercuri americane s-ar bucura dacă Uniunea Europeană ar da faliment. Recent se pronunţa în acest sens Alan Greenspan (fostul preşedinte al Fed, Banca Centrală a SUA): să nu moară capra vecinului, ci chiar vecinul. Numai că unii uită un fapt esenaţial: criza s-a declanşat şi a avut drept cauză situaţia din SUA şi nu statul social european.

Desigur, Traian Băsescu nu prea înţelege ce este statul social şi adună mere cu pere. Vă amintiţi că el spunea că în România sînt peste 11 milioane de asistaţi social, punînd laolaltă copii, handicapaţi, săraci fără niciun venit, şomeri şi pensionari, başca un număr (mare, ce-i drept) de “jmekeri”, care într-adevăr, nu merită niciun ajutor social. Dar statul social este mult mai mult decît atît. Ar fi suficient să ne gîndium la învăţămînt şi sănătate.

Cum ar fi dacă în lipsa interesului statului – pregătirea forţei de muncă (începînd de la cea mai fragedă vîrstă) şi asigurarea sănătăţii viitoarei forţe de muncă (începînd de la maternitate şi primul vaccin) ar fi lăsate în grija întreprinzătorilor privaţi, care au nevoie de forţă de muncă calificată şi sănătoasă? Imaginaţi-vă cum s-ar putea face asta, practic, fără intervenţia statului. Stat care mai întîi asigură toate astea şi abia apoi recuperează – cît şi cum poate – de la cei care plătesc impozite şi taxe. Desigur, dacă Traian Băsescu se gîndeşte că statul n-ar trebui să fie păcălit, aş fi de acord cu el. Însă tot el, preşedintele nostru drag, spunea că tinerii – şcoliţi gratuit şi cu sănătatea asigurată de stat – trebuie să-şi caute de lucru în alte ţări. Adică, statul “social” român îşi face datoria faţă de cetăţeni, iar odată apţi de muncă, Băsescu doreşte să fie livraţi întreprinzătorilor străini şi statelor străine, care să-i folosească!…

Nu zic ba: despre statul social, despre configuraţia lui în diferite condiţii, chiar despre viitorul lui sau al altui tip de stat, se poate vorbi: cei care se pricep, vorbesc cu prudenţă şi fără afirmaţii categorice. Nu se pune aşa problema la Băsescu: pentru el, statul social a murit şi nici n-am avea nevoie de el.