Băsescu îşi pregăteşte oastea de strînsură

ILIE CĂLIAN

Preşedintele anunţa marţi seara, la postul public tv, într-o formulare grijulie, eufemistică (atunci cînd e vorba de oameni din Opoziţie este mult mai spontan şi mai slobod la vorbă), că încă de acum şase luni se cunoşteau anumite nereguli la Cluj. Ba, chiar şi premierul Emil Boc ştia de ele. (Iar de atunci pînă acum Boc, a mai vizitat judeţul Cluj.) Dacă e aşa, putem crede că nu e mare lucru de dovedit în justiţie de către primarul Sorin Apostu. Mai mult, faptul că Apostu, care este şi preşedintele organizaţiei Cluj-Napoca a PDL, nu şi-a dat demisia, ci a cerut să fie exclus (ciudat funcţionează acest cod etic al PDL), indică posibilitatea ca Sorin Apostu să revină la conducerea primăriei ca … independent.

Atunci – de ce acest tărăboi, care s-ar putea termina uşor pentru primarul de Cluj-Napoca – deocamdată, beneficiar al prezumţiei de nevinovăţie? Mai ales că, deşi ştia de şase luni de “anumite nereguli”, Boc a afirmat că aşteaptă ca Apostu să-şi dovedească nevinovăţia. Altfel spus, Boc crede/ştie că Apostu este nevinovat. În ultimă instanţă, acelaşi lucru îl putem spune şi în legătură cu Radu Bica. Adică, putem presupune în ambele cazuri că este vorba despre două dosare pe care procurorii le-au încropit fără dovezi adevărate. Deci, de ce acest tărăboi, mai ales că preşedintele Băsescu a spus că vor urma şi alţii din administraţia PDL?

O explicaţie credibilă am putea găsi dacă vom corobora mai multe date din ultimul an. Cel mai important lucru este “efervescenţa” creării de noi partide, respectiv de zguduire a PNL şi PSD. Căderea PDL în sondaje nu mai este o chestiune care poate fi ascunsă. PDL nu va mai putea obţine la viitoarele alegeri – orice ar face – mai multe voturi decît oricare alt partid, astfel încît Băsescu să-şi poată susţine cu cifre în Parlament încredinţarea postului de prim-ministru unui membru PDL, în virtutea numărului de parlamentari.

Îi rămîne o altă soluţie: să fărîmiţeze cît poate cele două mari partide din Opoziţie, plus CD, şi să coaguleze o platformă a unor partide cu rezultate puţine, dar care împreună să însumeze 51% din parlamentari. Pentru asta e bun oricine: de la Tökes, cu al său proaspăt partid (ca alternativă la nărăvaşii din UDMR), la ruinele PNŢCD, pe care ar vrea să-l refacă sub aripa sa; de la partidul lui Dan Diaconescu la Mişcarea Populară a fiicei sale, Ioana Băsescu; de la un partid “republican” la cine ştie ce altă invenţie de ultimă oră (spre exemplu, un partid al lui Geoană) sau la partidele lui Becali şi chiar Vadim. Cu asemenea oaste de strînsură şi cu UNPR (partid militarizat, condus de generalul de patru stele Gabriel Oprea, care nu degeaba s-a lăudat că a reuşit să crească pensiile majorităţii militarilor în rezervă), lui Băsescu nu-i rămîne altceva decît să refacă oarecum imaginea PDL.

Adică, electoratul să vadă că el, Băsescu, tătucul partidului, a făcut ordine în PDL – cu biciul şi bisturiul, unde a fost cazul, iar acum (înainte de alegeri) PDL e curat ca argintul strecurat, aşadar – demn de mai multe voturi decît la sfîrşitul anului 2011. De ce nu? Memoria alegătorului e scurtă …