(Auto)justificările lui Băsescu

ILIE CĂLIAN

Miercuri seara, în stilul său intempestiv, preşedintele Traian Băsescu s-a autoinvitat din nou la televiziunea publică, pentru un interviu în care să explice mai multe lucruri, cu scopul de a-i “pune la punct” pe “analişti şi comentatori”. Şase sînt subiectele importante la care s-a referit Traian Băsescu şi voi încerca o rapidă trecere în revistă a opiniilor sale.

Paranoia războinică antirusească. Într-una din celebrele telegrame dezvăluite de WikiLeaks se arată că, în 2008, la scurtă vreme după episodul conflictului dintre Georgia şi Rusia, într-o convorbire a lui Băsescu cu senatorul american Richard Lugar şi ambasadorul SUA la Bucureşti, Nicholas Taubman, acesta din urmă relata despre “paranoia” lui Băsescu în legătură cu un posibil atac al Rusiei dinspre Transnistria spre Republica Moldova şi inevitabilitatea atragerii României într-un conflict. N-o să intru în detalii pentru a clarifica situaţia de atunci (cam aceeaşi şi azi), precizînd doar că: în cazul Georgiei este vorba despre o provocare a Rusiei de către soldatul fanfaron Saakaşvili (şi el rezultat dintr-o “revoluţie colorată”, ca şi Băsescu, şi portocaliul preşedinte al Ucraniei) şi nu de un act al Rusiei (chiar dacă Moscovei i-a convenit de minune nesăbuinţa lui Saakaşvili – despre care nu putem fi siguri că ar fi fost cu totul de capul lui); alta era şi este situaţia din Transnistria, unde mai este implicată şi Ucraina. Pe scurt: poziţia lui Băsescu le-a părut “paranoia” americanilor, întrucît ei cunoşteau mai bine situaţia.

Acum, Băsescu, fofilîndu-se printre explicaţii, zicea că nu-şi aduce bine aminte ce a zis el şi ce-au înţeles americanii – în loc să ne citeze exact din stenograma discuţiei. Explicaţia lui este că, urmare a demersului său din septembrie 2008, “avem” acum scutul antirachetă american. Rîd şi curcile de o asemenea explicaţie, întrucît “scutul” face parte dintr-un mai vechi proiect strategic american. Pe de altă parte, şmechereala lui Băsescu, care poate prinde prin Ferentari şi pe la vaporenii din Constanţa – “Uite cum le-a făcut-o ruşilor!” -, este o gafă diplomatică, în condiţiile în care americanii se străduiesc permanent să le explice ruşilor că “scutul” nu este îndreptat împotriva Rusiei.

Spaţiul Schengen, opoziţia Olandei şi Finlandei. Băsescu explică opoziţia celor două ţări la aderarea României şi Bulgariei la Spaţiul Schengen prin existenţa în cele două ţări, la guvernare, a două puternice partide xenofobe şi eurosceptice. Răspuns doar parţial corect: aceste partide n-ar avea un asemenea tupeu dacă România n-ar fi întîmpinat rezerve serioase din partea Germaniei şi Franţei, care le reproşează celor două ţări incapacitatea efectivă (din cauza corupţiei, justiţiei ş.a.) de a păzi graniţele Spaţiului Schengen.

Regele Mihai. Băsescu îşi menţine aprecierile la adresa acestuia (abdicarea din 1947 ar fi fost un act de trădare a interesului naţional) şi ar refuza să participe, dacă ar fi invitat, la o festivitate în Parlament, cu ocazia împlinirii a 90 de ani de către fostul rege (ultimul supravieţuitor dintre şefii de state din al doilea război mondial).

Criză, salarii, pensii, economate. Băsescu ne asigură că criza va dura (cel puţin la noi) încă vreo patru ani. Aşa că toate promisiunile actualilor guvernanţi de revenire la vechile salarii, ajustarea pensiilor, scăderea TVA etc. sînt vorbe-n vînt. Cît despre aşa-zisul coş de solidaritate cu pensionarii cei mai săraci – Băsescu este, acum, de acord, de vreme ce autorităţile locale ar urma să nu ceară nici un ban de la buget. Dar de unde ar avea primăriile bani pentru aşa ceva?! Trebuie să presupunem că, în realitate, s-au pregătit din timp bani pentru pomenile electorale ale PDL (şi UNPR).

Lăzăroiu şi Mişcarea Populară. Băsescu a repetat că nu el, ci PDL l-a dorit pe Lăzăroiu ministru al Muncii şi că acesta a greşit luîndu-se-n clonţ cu parlamentari şi lideri ai PDL şi criticînd partidul şi Guvernul, dar că îi vede un “viitor” lui Lăzăroiu în politică, mai exact în Mişcarea Populară. Băsescu a confirmat că el i-a cerut fiicei sale Ioana să înregistreze această marcă, pentru a pregăti o eventuală coaliţie a PDL cu alte mişcări politice – pentru orice eventualitate, înainte sau după alegeri. Dar cu nici o săptămînă în urmă, Băsescu declarase că nu-l va mai interesa politica, după ce îşi va isprăvi mandatul. Atunci, pentru ce-i trebuie “perspectiva” pe care i-o oferă Mişcarea Populară, aparţinînd oficial fiicei sale?!

Remanierea Guvernului Boc. Băsescu n-a pronuţat cuvîntul remaniere – ci doar că s-ar putea să le ceară, celor care nu-şi fac datoria, să plece din Guvern. Or, chiar în presa probăseciană de ieri se dădea deja o listă a miniştrilor care ar urma să fie debarcaţi: Teodor Baconschi (Externe), Gheorghe Ialomiţianu (Finanţe), Traian Igaş (Interne), Valeriu Tabără (Agricultură), Valerian Vreme (Comunicaţii). Se zice că Gabriel Oprea ar urma să plece de la Apărare la Interne, alt UNPR-ist, Cristian Diaconescu, să preia Externele (acesta urmează să efectueze o vizită de cinci zile la Washington, la sfîrşitul lunii viitoare), iar la Agricultură să vină un fost UNPR-ist, actualmente deputat PDL, Adrian Rădulescu.
Dintre cîte a zis Băsescu, cel mai important lucru este că, afirmînd că criza o să ne apese încă patru ani, a recunoscut incapacitatea guvernării PDL – pe care, de altfel, şi-a asumat-o! …