Artişti în vremea pandemiei/Corespondenţă de la Viena

După absolvirea Uniklinikum Salzburg de la Salzburg (fosta Landeskrankenanstalte), Nemedi Csaba a lucrat ca asistent anestezist, în diverse unităţi medicale din Salzburg, respectiv Viena. Au urmat studiile de specialitate la facultatea de teatru, film din cadrul Universităţii din Viena, specializarea operă şi balet. Între 2003 şi 2006 a fost regizor asistent la Opera din Zurich, apoi la Staatsoper Wien. A semnat regia multor spectacole, de la Directorul de scenă la Elixirul dragostei, Fiica regimentului, Puritanii, Lombarzii în prima cruciadă, aceasta din urmă pe scena Operei Maghiare de Stat din Cluj-Napoca. Recunoaşte un lucru: “Trăim cu toţii vremuri nesigure, nu doar noi artiştii şi nu doar în această pendemie de Coronavirus. Din acest motiv nu voi renunţa la locul meu de muncă din sistemul de sănătate”.

D.Ş.:Cât este de dificil să stai departe de scenă?

Nemedi Csaba: Poate părea ciudat, dar pentru mine această situație combină un soi de normalitate cu anumite schimbări binevenite. Chiar înainte de studiile de teatru am studiat în domeniul medical, profesie în care după aproape 30 de ani mă regăsesc între producțiile mele de operă. Așadar, această nouă situație m-a adus din nou în modul „din nou la rădăcini” aici, în Austria, unde locuiesc și, așa cum vă puteți imagina, în momentul de față este nevoie de mine mult mai mult în sistemul de sănătate decât pe scenă.

D.Ş.: Premiera de anul trecut a fost „Sonnambula”, te rog câteva cuvinte despre spectacol.

Nemedi Csaba: La Sonnambula, desigur, a însemnat pentru mine o minunată oportunitate de a mă întoarce la Műpa Budapest pentru a treia oară. În 2015 am regizat pentru prima dată operele lui R. Strauss’ Friedenstag și Daphne, așa cum a intenționat compozitorul să le combine într-o seară sub bagheta marelui Maestru Zoltán Kocsis. Ulterior am fost angajat să regizez I Puritani de Bellini sub bagheta faimosului expert maestru de Belcanto Riccardo Frizza (director muzical al Festivalului Donizetti din Bergamo Italia) cu o distribuție internațională, incluzând Jessica Pratt, Francesco Demuro, Alexey Markov și Gabor Bretz. Așadar, La Sonnambula a devenit a treia mea producție la Műpa Budapesta, precum și a doua piesă Belcanto, din nou sub bagheta Maestrului Frizza. În calitate de regizor de operă în ce privește dramaturgia și conceptul, lucrez deseori luând în considerare istoria percepției și performanțele unei piese. Și asta desigur are sens doar în cazul în care sunt convins că oferă un nivel de interpretare și de suspans inteligibile pentru epoca actuală. În producția Puritani, am recurs la legendarul Masterclass of Maria Callas, aducându-o chiar pe Callas pe scenă, într-un rol mut adăugat. În timp ce în producția Sonnambula, dezvoltându-mi conceptul, am folosit domeniul baletului clasic ca și cadru cheie, plasându-l într-o academie/ companie de balet fictivă.

D.Ş.: De ce așa, ar putea întreba unii?

Nemedi Csaba: Ei bine, dansul clasic a fost întotdeauna un partener constant al acestei opere. Premiera mondială a avut loc în combinație cu baletul. În 1955, când a fost repusă în scenă la La Scala di Milano de regizorul Leonard Bernstein, regizorul Luchino Visconti și cu legendara Maria Callas în rol principal, echipa de primă linie a apelat în mod deliberat la această tradiție, folosind estetica așa-numitului „Act alb” al baletelor romantice, precum Giselle, La Sylphide sau La Bayadere. Potrivit acestei tradiții, am adăugat chiar rolul mut al Myrthei, regina Willis, interpretată de celebra balerină maghiară Alexandra Kozmér. Aceasta a acționat ca un fel de catalizator în închegarea complotului. Filmul Lebăda Neagră al lui Darren Aronofsky a fost, de asemenea, un punct de inspirație important și a adăugat anumite aspecte în ce privește dramaturgia și caracteristicile rolurilor principale în percepția mea. Conceptul Callas Masterclass pentru I Puritani și interpretarea Callas-Amina-Giselle din La Sonnambula au constituit, de asemenea, o legătură importantă între aceste două producții, prezentând astfel ciclul Budapesta Bellini.

D.Ş.: În aceste două luni s-au pierdut câteva contracte…

Nemedi Csaba: Am fost într-adevăr norocos, întrucât nu am pierdut niciun angajament sau contract la operă în ultimele două luni. Din păcate, am ratat o invitație recentă la o conferință la Universitatea din Viena. Este universitatea la care am studiat și eu, am fost invitat să țin trei prelegeri ca invitat în ultimii trei ani: Belcanto în general, Verdi la începuturi (în special I Lombardi alla prima Crociata pentru opera maghiară din Cluj-Napoca) și dramaticul Rossini (de exemplu, L’assedio di Corinto).

D.Ş.: Se poate vorbi despre „timp liber” în meseria ta?

Nemedi Csaba: Pe lângă activitatea mea de regizor de operă, particip în mod activ la cercetările în domeniul teatrului muzical. În acest moment, folosesc „timpul liber” pentru a-mi accelera cercetările. În plus, în sfârșit am din nou mai mult timp să ascult muzică, să citesc sau să fac sport, câteva efecte secundare pozitive ale pauzei obligatorii actuale.

D.Ş.. Este posibil să îl întâlnim pe Csaba Nemedi anul acesta la Cluj, în vară sau toamnă?

Nemedi Csaba: La sfârșitul lunii februarie, imediat după producția Sonnambula din Budapesta, despre care am vorbit, am zburat din nou la Cluj-Napoca pentru a asista la repunerea în scenă a producției mele I Lombardi alla prima crociata. Este un sentiment atât de grozav, să revin în acest minunat oraș și la Opera Maghiară. După rolul superb de debut al Elenei Mosuc din septembrie 2019, de data aceasta Borbála Balázs, versatila solistă a operei, și-a făcut debutul în același rol exigent al Giseldei. În cazul în care criza Corona s-ar liniști până în septembrie 2020, aș merge din nou la Cluj-Napoca pentru a vedea punerea în scenă planificată a producției Lombardi.

D.Ş.: Mă gândesc la un nou Bellini pe scena Operei Maghiare de Stat din Cluj-Napoca, „Norma” poate.

Nemedi Csaba: Ei bine, „Niciodată să nu spui niciodată!” Chiar dacă nu există planuri bine definite în acest sens, nu este niciun secret faptul că mi-a plăcut foarte mult să lucrez la Opera Maghiară Cluj-Napoca. Pentru mine personal a fost un cadou minunat și o onoare să lucrez cu unica și minunata Elena Mosuc, mai ales în acest rol de debut. Experiența aceasta a fost un adevărat punct al carierei mele de până acum. De asemenea, nu pot exprima suficient în cuvinte colaborarea fantastică cu dirijorul Maestru Szabolcs Kulcsár, cu cântăreții și cu întregul cor. În special în I Lombardi, care este o adevărată operă de cor, unde corul joacă un rol esențial. Și mă gândesc, de asemenea, la echipa și la personalul din prima linie, la cei din culise, care au fost cu toții grozavi, au realizat o producție de muncă în echipă de neuitat, toți cei implicați cu mult entuziasm, plini de dorință și de determinare! În cazul în care conducerea operei ar fi interesată de o colaborare suplimentară cu umilul meu eu, poate în cadrul unui proiect special de Belcanto sau de un Verdi la începuturi, care implică o parte mare de cor, eu sunt, desigur pregătit să mă întorc la Cluj-Napoca pentru a realiza ceva fascinant!

Demostene ŞOFRON

Articole din aceeasi categorie