Artişti în vremea pandemiei

p { margin-bottom: 0.1in; direction: ltr; color: rgb(0, 0, 10); line-height: 120%; text-align: left; }p.western { font-family: „Liberation Serif”,serif; font-size: 12pt; }p.cjk { font-family: „Droid Sans Fallback”; font-size: 12pt; }p.ctl { font-family: „FreeSans”; font-size: 12pt; }a:link { }

Adrian Morar: “Aștept încheierea distanțării și revenirea la o stare simptomatică”

Adrian Morar, o prezență activă pe scenele lirice din România, binecunoscut publicului meloman și recunoscut de critica de specialitate datorită profesionalismului și nivelului artistic ridicat al fiecărui spectacol derulat sub conducerea sa muzicală. Am avut bucuria de a-l vedea în fosa Orchestrei Operei Naţionale Române clujene încă de la primul spectacol, 1995, apreciindu-i, de fiecare dată, profesionalismul, aplecarea asupra fiecărei note în parte, unirea compartimentelor muzicale într-un tot artistic generator de aplauze la scenă deschisă. Şi cronicile scrise din 1995 încoace, de subsemnatul şi nu numai, sunt mărturii vii ale talentului şi responsabilităţii. Orice întâlnire cu Maestrul Adrian Morar se transformă într-o autentică sărbătoare a sufletului, acel suflet dornic de frumos şi autentic.

D.Ş.: Suntem în an Centenar pentru Opera Naţională clujeană, an aniversar fără Gala Aniversară.

Adrian Morar: Suntem în An Centenar și, dacă am pornit stagiunea Operei Naționale Române cu acest obiectiv, ne-am propus să-l aniversăm cât mai bine după posibilitățile și talentul nostru, cu premiere și spectacole de stagiune cât mai performante și mai apreciate de public. Dar cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, am ajuns timpurile în care nu ne putem manifesta ca și artiști. Mi-am adus aminte vorbele maeștrilor mei, Tudor Jarda și Cornel Trăilescu, care, povestind despre începuturile carierelor lor muzicale, menționau aceleași situații: în perioada anilor de refugiu a Operei din Cluj la Timișoara, ei fiind tineri corepetitori, acompaniau repetițiile cu soliștii într-un mod atipic, la acordeon, din motive bine întemeiate. Alte vremuri cu alte vicisitudini. Dacă aniversarea de 25 de ani a întâmpinat greutățile războiului, semicentenarul s-a bucurat de cu totul alte auspicii politice, cu artiști de un înalt nivel profesional. Aniversarea de 75 de ani a fost organizată excelent de către maestrul Petre Sbârcea, directorul Operei la vremea respectivă, iar acum, centenarul se manifestă ASIMPTOMATIC.

D.Ş.: Cum percepe omul Adrian Morar izolarea?

Adrian Morar: Perioada petrecută în și doar lângă familie, fără deplasări și ieșiri din acest nucleu, a fost minunată și plină de activități care înainte nu abundau. Am vizionat filme, documentare cât pentru 40 de ani și am pătruns în tainele FIFA20 cu multă stăruință. Am avut deosebita ocazie, din martie până în prezent, să observ înmuguritul, înfloritul și înfrunzitul fiecărei ramuri a pomilor din gradina casei și toate cuplajele primulelor, narciselor, lăcrămioarelor, iar acum urmează bujorii și crinii. Manifestări cunoscute de altfel dar neaprofundate până acum. Pivnița și biblioteca nu doar că s-au bucurat de o rânduire meticuloasă dar, și una și cealaltă, au beneficiat de o selecție minuțioasă și totodată de rememorarea momentelor de întâlnire și descoperire reciprocă a fiecărei cărți sau obiect de meșterit în parte. Procesul continuă și nu cred că se va finaliza cu vreun referat, eu preferând biblioteca cu al ei Sienkiewicz – “Quo vadis…”

D.Ş.. Dar artistul?

Adrian Morar: De obicei tânjesc după timp pentru studiu, acum însă m-am bucurat din plin de acest cadou. Izolarea mi-a oferit oportunitatea de a porni câteva proiecte artistice care necesită timp de pregătire mai îndelungat. Aici mă refer, în primul rând, la lucrările compozitorului Theodor Rogalski. Opusuri de mare valoare artistică, necunoscute publicului dar cu o energie și o dinamică genial create. Aceste lucrări nu au fost editate iar datorită dispariției timpurii a compozitorului și a unor așa ziși „PRIETENI”, o mare parte din manuscrise s-au pierdut. Așa mai pe scurt, am avut timp în această perioadă să tehnoredactez, să studiez și să port discuții pentru realizarea unui concert omagial în 2021 cu lucrări noi, însumând 2 ore de muzică foarte bună „Rogalski 120”. Pe lângă aceste proiecte am reluat și alte lucrări pe care mi-am propus să le dirijez în viitor: Orff–“Carmina Burana”, Giordano–“Andrea Chenier”.

D.Ş.: În aceste trei luni s-au pierdut cu siguranţă multe spectacole. Pe ce scene ar fi trebuit să se afle Adrian Morar?

Adrian Morar: Desigur că în această perioada de carantină și post carantină aș fi avut evenimente active ca dirijor, dar suspendarea lor datorită pandemiei le consider pierderi colaterale pe care nu le putem gestiona sau evita. Aș putea să fac un grafic al pierderilor financiare, dar nu acesta este scopul manifestărilor artistice care nu au avut loc. Orice om activ caută soluții. Momentan eu fac flotări, genuflexiuni și tracțiuni în serii crescânde, pentru a-mi întreține starea de stand-by. Atât de odihnit și pregătit să reiau activitatea nu am fost niciodată până acum. Aștept încheierea distanțării și revenirea la o stare simtomatică.

D.Ş.: S-au vehiculat şi se vehiculează în spaţiul public, multe teorii legate de pandemia cu Covid 19. Care este părerea dvs?

Adrian Morar: M-ați întrebat ce părere am despre covid. Eu sunt pregătit să-mi dau cu părerea în alt domeniu dar, dacă ar fi să îmi exprim opinia vis-a-vis de pandemie, consider că fiecare dintre noi avem posibilitatea de a opta între a da ascultare, sau nu, deciziilor luate de către lideri. Eu am respectat izolarea, pentru a mă proteja pe mine și familia mea.

D.Ş.: Traversăm un timp al gândurilor şi preocupărilor multiple, care au fost preocupările Dvs? Lecturi, filme…

Adrian Morar: Așa cum am discutat, am folosit această perioadă de urgență și alertă pentru a viziona filme, în special cele cu temă istorică, dar și să mă bucur de lectura unor cărți de beletristică, deoarece studiul partiturilor era prioritate în vremea de dinainte de COVID-19.

D.Ş.: Cum vedeţi sezonul toamnă-iarnă pentru artele spectacolului?

Adrian Morar: Sigur că prezența în spațiul virtual va continua dar, atâta timp cât distanțarea socială ne va obliga la aceste restricții de întâlnire în sălile de spectacol, nu cred că ne vom revedea prea curând în sala de operă sau de concert. În spațiile neconvenționale, dacă vremea ne va permite, sigur vom ieși pe perioada verii cu spectacole sau concerte.

Demostene ŞOFRON

Articole din aceeasi categorie