Adormirea Maicii Domnului – sărbătoarea mutării Preasfintei Fecioare de pe pământ la cer

Biserica de rit latin împreună cu Biserica de rit bizantin celebrează, la 15 august, Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului sau a Înălțării Preasfintei Fecioare Maria la ceruri, sau, cum spune tradiția, a „mutării” ei de pe pământ la cer.

S-a păstrat în tradiția nescrisă a Sfintelor Scripturi momentul în care Preasfânta Fecioară Maria, după ce i-a chemat pe apostoli și i-a binecuvântat, s-a întins pe un pat și a adormit. A fost dusă apoi la un loc de îngropare, dar, după trei zile, în timp ce frângeau pâinea, apostolii au avut o viziune a ridicării Preasfintei Fecioare Maria cu trupul și cu sufletul la ceruri. Se spune că Toma nu era printre cei prezenți și, sosind mai târziu, a cerut o dovadă, și atunci s-a îndepărtat lespedea mormântului, iar mormântul era gol.

Această tradiție a devenit o sărbătoare încă din secolul al IV-lea în Antiohia, apoi, în secolul al VII-lea, în Imperiul Bizantin, urmând ca, în secolul al VIII-lea să devină sărbătoare și în Occident, astfel încât această sărbătoare unește Orientul și Occidentul în laude aduse Bunului Dumnezeu pentru Preasfânta Fecioară Maria.

Marele miracol și adevăr de credință este sigilat în anul 1950 printr-o dogmă de credință de către Papa Pius al XII-lea, care, la 1 noiembrie 1950, scria: „Noi afirmăm, noi declarăm și noi definim, ca dogmă revelată divin, că Imaculata Mamă a lui Dumnezeu Pururea Fecioara Maria, la încheierea firului vieții ei pământești a fost înălțată cu trupul și cu sufletul în gloria cerească”. Aceasta este cea de-a patra dogmă de credință legată de Preasfânta Fecioară Maria, alături de cea de Teotokos (Născătoare de Dumnezeu), definită la Conciliul din Efes în 431, de pururea fecioria Preasfintei Fecioare Maria, definită la Conciliul Lateran în 649 și alături de Neprihănita Zămislire, definită de Papa Pius al IX-lea în 1854.

Fiecare sărbătoare trebuie să ne ajute să trăim reînnoirea speranței, reînvierea vieții de credință, să întărească legătura de iubire cu Creatorul, Răscumpărătorul și Sfințitorul nostru prin mijlocirea rugăciunilor Preasfintei Fecioare Maria.

Vă invit, așadar, să ne îndreptăm gândul și sufletul spre Preasfânta Fecioară Maria, Fecioara Mamă care și la această sărbătoare ne oferă darul cel mai prețios, binecuvântatul rod al trupului său, pe Isus Hristos, Domnul, Dumnezeul și Mântuitorul nostru. Să-i aducem laudă, cinste și închinare aceleia care L-a născut pe Dumnezeu, om fiind, unica creatură care a reușit să-și cuprindă Creatorul, singura ființă care se poate numi mamă a lui Dumnezeu.

În lecturile de la Vecernia acestei mărite sărbători se regăsesc trei imagini: imaginea scării, aceea a porții și aceea a înțelepciunii. Toate aceste trei imagini sunt imagini profetice, imagini prototip, pentru că prin ele se caracterizează Preasfânta Fecioară Maria: ea este scara prin care cerul a coborât pe pământ; ea este scara prin care Mântuitorul, Răscumpărătorul, a intrat în neamul omenesc; ea este, de asemenea, poarta care s-a deschis pentru a-L lăsa să vină și să se jertfească în lume și apoi a rămas închisă, poarta care se va deschide prin milă și iubire apoi, după mutarea ei la ceruri, poarta sufletului de mamă; ea este și înțelepciunea divină, pentru că înțelepciunea divină se reflectă în această ființă umană. Ca și noi ea este om, dar a fost îmbrăcată în har, după cum o numește Arhanghelul: „cea plină de har de la Dumnezeu”. Ea este înțelepciunea care împlinește voința lui Dumnezeu, o primește și se pune la dispoziția lui Dumnezeu, cu sufletul, cu trupul și cu spiritul, de la începutul până la sfârșitul vieții ei rămânând fidelă votului făcut: „Iată, slujitoarea Domnului, fie mie după cuvântul Tău!”.

Iubiți credincioși, și noi suntem chemați să urmăm modelul Preasfintei Fecioare Maria. Să fie pentru noi această mărită sărbătoare a Preasfintei Fecioare Maria o scară spre cer, o poartă de intrare în comuniune cu Dumnezeul cel viu prin mijlocirea rugăciunilor ei și, mai cu seamă, o lumină a înțelepciunii pentru viața noastră, ca să o putem urma pe drumul ei. De aceea, să o rugăm cu încredere:

Stăpână și Maica Răscumpărătorului, te rugăm, primește rugăciunile nevrednicilor robilor tăi ca să fii mijlocitoare, pentru Cel ce a luat viață din tine, o, Doamna lumii, fii mijlocitoare.
Binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, du rugăciunile noastre la Fiul tău și roagă-L să mântuiască, pentru tine, sufletele noastre.
Preasfânta Fecioară Maria, mama Bisericii, roagă-te pentru noi,
Preasfântă Fecioară Maria, ajutorul creștinilor, roagă-te pentru noi,
Preasfântă Fecioară Maria, ocrotește România!

† Florentin CRIHĂLMEANU,
Episcop greco-catolic de Cluj-Gherla