Activitatea în mijlocul comunității de etnie romă presupune multă răbdare și stăruință

•Dialog cu preotul Georgel Revnic – Parohia Ortodoxă Cojocna•

  Atunci când vine vorba de o comunitate de etnie romă, mai devreme sau mai târziu, ne mărturisește preotul George Revnic, scepticismul și lipsa de siguranță se va citi pe fața celor cu care comunicăm. Nu o dată am fost întrebat dacă are sens ceea ce fac, dacă cred că voi avea sorți de izbândă sau dacă nu cred că îmi irosesc timpul în zadar.
Rep: Și ce le-a răspuns preotul Georgel Revnic?
Pr. Georgel Revnic: Unora le-am răspuns că dacă nu încercăm nu avem de unde să știm ce se va întâmpla, iar la alții le-am dat exemplul propriilor mei copii: este nevoie să repet un lucru cu răbdare și dragoste de zeci și uneori, de sute de ori, până când îl fac așa cum cred eu că e bine. Cu ei cine are răbdare stăruitoare și dragoste sinceră să le arate o altă perspectivă, reușește.
Rep: Deci cu multă răbdare, stăruință și oarecare disciplină pedagogică, ați…construit puntea de legătură cu marea comunitate a romilor din Cojocna.
Pr. Georgel Revnic: Da, în anul 2011 am început timid cu ore de recuperare la română și matematică pentru elevii de clasa a VII-a și absolvenții clasei a VIII-a, sprijinit și de World Vision. Motivul a fost unul simplu, numărul celor care absolveau 8 clase (unii preferau abandonul) și își continuau studiile la o școală profesională sau liceu, era relativ mic. Am constatat că numărul copiilor de etnie romă este tot mai mare. La început voiam câți mai mulți elevi la liceu, apoi m-am bucurat să fie și o școală profesională, ajungând, apoi, să mă bucur dacă merg la școală până în clasa a VIII-a și se prezintă la examenul de la final. În 2012 am continuat acest proiect, inclusiv pe perioada verii, fiind sprijinit de această dată și de o asociație din Germania,, Vereignite Aktion fuer Rumaenien‘‘. În acel an s-a născut și dorința de a construi un Centru Social Misionar care să vină în întâmpinarea tuturor celor care vor să aspire la o viață mai bună.
Cu sprijinul celor două asociații în anul următor am început să diversificăm activitatea noastră în rândul tinerilor, nu doar cu ore de recuperare, ci și cu excursii, cu pelerinaje, cu filme educative, cu activități creative în tinda Bisericii și chiar proiecte mărețe precum cel intitulat „În fiecare casă o Biblie pe masă”.
Anul 2014 a fost un an al confirmării că munca mea în comunitatea romă din Cojocna trebuie să continuie, mai ales că Vereignite Aktion fuer Rumaenien a mai adus o Asociație din Germania, Rumaenische Hilfe Potsdam, care să ne sprijine în activități mai complexe. Dacă primele două Asociații ne ajutau financiar, cea de-a treia urma să ne ajute cu haine, veselă, încălțăminte, mâncare, geamuri, uși, scule și unelte. De atunci și până în prezent, în fiecare an această asociație care sprijină mai multe comunități defavorizate din România, poposea și la noi de 5-6 ori pe an aducând multe lucruri utile comunității noastre.
Rep: Deci proiectele dumneavoastră găseau sprijin financiar și logistic prin generozitatea acestor asociații.
Pr. Georgel Revnic: Așa a fost. În 2015 Asociația Rumaenische Hilfe Potsdam văzând condițiile în care unele familii trăiau, mi-au propus construirea unei case care să poată găzdui 4 familii. Această idee coroborată cu realitățiile de la fața locului, au renăscut dorința de a construi un Centru Social Misionar, care să deservească nevoile tuturor celor din comunitate. Era extrem de greu să selectăm cele 4 familii, fără să încurajăm trândăvia, era aproape imposibil cu autorizația de construire și dincolo de toate acestea a cui urma să fie acea clădire și cum se vor plăti utilitățiile. Aveam în vedere și faptul că dacă totul revenea celor patru familii există riscul de a se vinde, iar dacă rămâne pe Parohie exista o problemă cu utilitățiile. În cele din urmă s-a ajuns la concluzia că o clădire multifuncțională pentru toată comunitatea este mult mai utilă și benefică.
Terenul a fost donat de o familie de etnie romă (nu am rămas datori față de acest gest nobil) lucru care spune multe despre ceea ce avea să se dezvolte în unul dintre cele mai sărace cartiere din Cojocna. Aproape 2 ani de zile a durat până când terenul a fost trecut pe Parohie și aproape 3 ani de zile din momentul creionării proiectului până când s-a obținut autorizația de construire, o adevărată odisee, la finalul căreia tentația de a pleca din țară, din cauza dificultățiilor întâmpinate, a fost imensă.
Din 2015 și până în prezent între 1-15 august desfășurăm activități complexe cu copii în fiecare zi, indiferent de numărul voluntarilor sau al copiilor. În fiecare zi erau minim 25, iar cei mai mulți au fost peste 80.
Din 2016 am redus substanțial activitățiile la școală și ne-am propus să ne implicăm de la o vârstă cât mai fragedă. De data aceasta infrastructura avea să fie oferită de viitorul Centru Social Misionar în cadrul căruia încă de la început s-a amenajat un parc de joacă pentru copii, iar accesul la el era condiționat de frecventarea școlii. Tinerii și adolescenții nu au fost abandonați, astfel că în fiecare an mergeam cu ei în tabere cu corturile pentru câteva zile.
Construcția Centrului Social Misionar a fost o adevărată provocare. La început nimeni nu dădea decât extrem de puține șanse acestui proiect, și astăzi încă mai sunt sceptici, însă într-un număr substanțial mai mic. Dacă la început au fost alături de mine cei de la Vereignite Aktion fuer Rumaenien (contribuția lor financiară a fost subtanțială la acest proiect) și cei de la Rumaenische Hilfe Potsdam, care mi-au promis că vor aduce cât mai multe lucruri, iar comunitatea în schimbul lor să mă sprijine cu forța de muncă, pe măsură ce a trecut timpul tot mai mulți s-au adăugat acestui proiect.
Voluntarii știu cât este de greu să realizezi un astfel de proiect, într-un astfel de regim, mai ales cu oameni care fac parte dintr-o comunitate cu posibilități materiale reduse și totuși… Cuvintele Mântuitorului cred că mi-au fost călăuză în primii doi ani „Nici unul care pune mâna pe plug și se uită îndărăt nu este potrivit pentru împărăția lui Dumnezeu” (Luca 9, 62). Nu am privit nici o clipă înapoi, ci mă bucuram de fiecare pas făcut înainte. Pe șantier au fost sute de oameni, de la copii până la oameni de 80 de ani, de la oameni foarte modești până la oameni cu școli înalte, de la oameni foarte pricepuți în construcții, până la cei mai stângaci, însă toți și-au adus aportul atât cât au putut. O zi de 30 iunie va fi memoribilă pentru istoria Centrului, 40 de voluntari romi, germani și români, din toate categoriile sociale au zidit un etaj.
Zeci de firme au fost alături de noi în acest proiect. Unii ne-au ajutat cu mai mult, alții cu mai puțin. În 2017 în sprijinul nostru a venit și Fundația Grove Moldovan Art din Germania. De 3-4 ori pe an ne trimiteau ajutoare constând în haine, încălțăminte, veselă, jucării, tot felul de lucruri necesare pentru casă. În dorința de a reuși să ajutăm pe câți mai mulți tineri am început o colaborare cu cei de la Habitat pentru Umanitate Cluj, astfel că mai mulți tineri cojocneni au făcut cursuri de perfecționare, iar unii au avut șansa să facă școla de șoferi gratis.
În 2018 am început o mică colaborare și cu studenți din Belgia de la Highschool Vives. Aceștia vin o dată pe an (aprox. 18 studenți), ei au făcut o colectă și ne-au sprijinit finaciar. Tot în acel an Protopopiatul Cluj I a organizat o seară caritabilă la Sala de Cultură a Studenților din Cluj, în cadrul căreia s-a jucat premirea piesei Ziditori ai Marii Uniri, iar banii strânși au fost direcționați către Centrul Social Misionar. În semn de apreciere copiii și tinerii au realizat brățări tricolore pentru toți cei care au participat la acea seară.
La finalul anului 2018 și începutul anului 2019 lucrările de la clădirea Centrului Social Misionar au fost finalizate în proporție destul de mare (fără bisericuță), astfel că în acest context activitățile s-au intensificat și am avut nevoie alți colaboratori noi. ASCOR-ul și ATCOR-ul au fost cei dintâi care ne-au sărit în ajutor în mod regulat, la ei s-a adăugat și OSM-ul împreună cu unele Clinici din Cluj-Napoca, Lions Club, Biblioteca Octavian Goga și Teatrul Puck. Atunci când forța de a coagula voluntari în jurul acestui proiect a slăbit, a rânduit Dumnezeu ajutor din altă parte. Primăria Cojocna mă ajutase din puținul ei, Consiliul Județean a fost alături de mine, însă ajutorul real și substanțial a venit din partea Guvernului României prin Secretariatul de Stat pentru Culte. Am rămas eu foarte plăcut impresionat de felul în care au reacționat autoritățile centrale față de Centrul Social Misionar.
Anul 2020 urma să repete și el schema de lucru a anilor precedenți, însă de data aceasta urma să se adauge și o infrastructură modernă finalizată: dușuri, mașini de spălat, uscătoare, săli de activități, sală de conferință, sală de sport, teren de joacă și nu în ultimul rând o bisericuță. Am extins colaborarea și cu Asociația pentru Servicii Comunitare Pro Humanitas, iar în urma unei colaborări cu o altă Asociație din Germania, Artefact GmbH Gluckburg, din 18 martie ar fi trebuit să vină un voluntar, care să locuiască în Centru timp de 6 luni și să își aducă contribuția la bunul mers al activitățiilor.
Rep: De ce dispune acest Centru Social Misionar și când o să fie funcțional?
Pr. Georgel Revnic: Amprenta la sol a părții spirituale și culturale este de 81 mp, din totalul de 130. Are trei nivele cu aproximativ 390 mp și cuprinde 4 săli pentru activități copii, o sală mare pentru activități tineri, o sală pentru conferințe și activități adulți, un mini apartament, o cameră cu mașini de spălat, cabine de duș pentru femei și bărbați, mai multe toalete, un office și alte utilități, care nădăjduim că va fi gata în acest an. Tot în acest perimetru rânduim un plăcut și bine dotat parc de joacă pentru copii și o bisericuță care se află în curs de finalizare.
În momentul de față orice activitate cu copii și tineri este sistată, din cauza pandemiei, însă continuăm cu dotarea centrului pe fonduri europene și cu lucrările de finisare la bisericuță și în exterior. Recunoștință aducem tuturor celor care ne-au ajutat și credeți-mă că nu sunt puțini.

Interviu consemnat de Dumitru VATAU

Articole din aceeasi categorie