14 pe un loc

Alegerile bat la ușă, iar în câteva săptămâni suntem chemați să ne exercităm dreptul de vot. Cu alte cuvinte, să ne alegem conducătorii la nivel local pe următorii patru ani. În cursa pentru Primăria Cluj-Napoca s-au înscris nu mai puțin de 14 candidați. Lista e lungă, dar mă întreb dacă și concurența e la fel de acerbă? În buricul târgului se vorbește de un candidat și ”alți 13”, care numai contracandidați nu sunt numiți. Altfel spus, ca în sport, există un favorit cert, cu o cotă foarte bună la victorie. Avem o listă lungă de aspiranți la fotoliul de edil șef, ca un prospect de medicamente, de pe care sincer mă interesează doar modul de administrare și eventual reacțiile adverse. E adevărat, miza e uriașă, întrucât vorbim de orașul care din multe puncte de vedere dă ora exactă la nivel național. În fine, aruncând o geană curioasă peste lista pestriță, găsim nume cunoscute în spațiul public, dar în egală măsură „iluștri necunoscuți”, cu eticheta de umplutură. Vi-i reamintim: Emil Boc (PNL) – actual primar, Valentin Cuibus (PSD) – fost șef al ISJ Cluj. Emanuel Ungureanu (USRPLUS) – deputat, Csoma Botond (UDMR) – deputat și… restul.
Mai regăsim pe listă printre alții, un fost subprefect, un cadru universitar, un artist plastic, un bucătar, un pensionar și un cercetător științific, reprezentanți ai unor formațiuni politice mici, dar cu ambiții mari. Cu alte cuvinte, mai regăsim pe lista celor care visează la fotoliul de primar al municipiului Cluj-Napoca, o pleiadă de candidați apăruți de nicăieri, mulți dintre ei invizibili până acum, înscriși în cursa electorală cu programe stufoase și pline de idei, una mai grozavă ca alta. Auzim, printre altele, de tramvaie cu zece vagoane, în loc de metroul despre care tot povestim de mai mulți ani, de un Cluj verde, în viitor, mult mai verde decât este acum și ar putea fi vreodată sub actuala administrație locală, auzim de cele mai bune soluții (negăsite până acum de nimeni) pentru rezolvarea celei mai stringente probleme cu care ne confruntăm – traficul rutier sufocant.
Dar unde au fost până acum toți acești candidați și dacă au avut idei atât de năstrușnice pentru rezolvarea tuturor problemelor cu care se confruntă clujenii, de ce nu au încercat să le promoveze în partidele lor sau unindu-și forțele cu alte partide? Sau de ce nu au încercat să le promoveze în cadrul celebrului deja proces de bugetare participativă, asemenea clujenilor de rând? De ce nu avem încă o cultură a parteneriatului politic, astfel încât, la momentul votului, să avem de unde alege și noi? De ce avem, în schimb, formațiuni politice de care auzim acum pentru prima dată și candidați scoși din pălărie? Acest aspect a fost semnalat chiar zilele trecute, de sociologul clujean Ioan Hosu care mai atrăgea atenția și asupra faptului că în politica noastră, din păcate, pentru mulți dintre aceștia, ideea de participare e mult mai importantă decât reușita. Nici nu contează că nu vor obține măcar 1%. Adică, am completa noi, doar orgoliile îi mână în luptă, și nu intenția de a face vreun bine în sine.
În 27 septembrie vom participa așadar, la un scrutin atipic, în premieră, mascați și dezinfectați, dar cu final…așteptat, pentru că nu e nevoie de o analiză prea profundă pentru a anticipa rezultatul alegerilor la Cluj-Napoca.

Anca M. COLIBĂȘANU