100 de ani de speologie în România

Primul institut de speologie din lume a fost inființat la Cluj în 1920, dar povestea lui începe cu un an mai devreme.

Povestea primului institut de speologie din lume, înființat la Cluj în 1920, este relatată chiar de cel care l-a înființat, savantul Emil Racoviță. Povestea începe în data de 27 iunie 1919, dată la care profesorul Sextil Pușcariu, în numele Consiliului Dirigent al Transilvaniei, care intrase pașnic în posesia Universității din Cluj, îl invită pe Emil Racoviță să preia Catedra de Zoologie. La acea dată Emil Racoviță avea un renume internațional și era singurul care îl depășea ca reputație pe profesorul Apáthy, al cărui institut urma să-l preia. Emil Racoviță era angajat al Facultății de Științe din Paris din 1900, în calitate de director adjunct al laboratorului „Arago”, funcția de director fiindu-i încredințată lui Georges Pruvot. În anul imediat următor, aceiași doi savanți au devenit codirectori ai periodicului „Archives de Zoologie expérimentale et générale”, cea mai prestigioasă revistă de specialitate din Europa, înființată în 1872. Racoviță locuia în acel moment la Banyuls-sur-Mer, împreună cu soția și cei patru copii.

Scrisoarea de răspuns a lui Racoviță din 9 iulie 1919 motivează refuzul venirii la Cluj: „Profesia mea nu este de a fi «profesor»; nu am ținut niciodată lecții de zoologie clasică pentru a pregăti elevi în vederea licenței sau a altor examene elementare. Specialitatea mea este dirijarea lucrărilor de cercetare, administrarea institutelor de istorie naturală și explorările oceanografice ori terestre. Astfel de funcții am îndeplinit până acum și acestea sunt specializările în care mă simt competent”.

Consiliul Dirigent, însă, așa cum povestește Racoviță aceste întâmplări, era alcătuit din oameni de acțiune, care au trimis o nouă scrisoare din partea dr. V. Ghibu, datată 1 septembrie 1919, reformulând invitația pentru „îndrumarea cercetărilor științifice” și nu „obligații profesorale”, ci pentru preluarea conducerii unui institut de cercetări științifice și pregătirea unor lucrări originale. Racoviță mărturisește că această propunere împlinea dorințele lui cele mai vii și răspunde, acceptând oferta, printr-o scrisoare datată 27 septembrie 1919.

În noiembrie 1919, după întrevederi cu dr. Vaida-Voevod, creatorul Consiliului Dirigent al Transilvaniei și președintele Consiliului de Miniștri al României Mari, se simte plin de avânt și încredere. Într-o ambianță de entuziasm realizator și renovator Racoviță așterne în grabă un proiect de creare a Institutului de Speologie, pentru care primește sprijinul colaboratorului lui René Jeannel din Franța și a unor naturaliști care au făcut istorie în România: Bujor, Cantacuzino, Leon, Mrazec, Voinov, dar mai ales Antipa, care avea experiență administrativă și care ajută la redactarea documentului.

Acest proiect, sub forma unui memoriu, este remis autorităților decizionale în data de 14 decembrie 1919 și până în 17 decembrie 1919 documentul primește toate aprobările și semnăturile necesare. Racoviță subliniază și că Regele Ferdinand I este favorabil înființării acestui institut și dorește să-i fie acordate toate facilitățile. Documentul redactat de Racoviță nu era o creație cu totul nouă, ci doar recunoașterea oficială a unei întreprinderi științifice care funcționa deja cu mulți colaboratori, cu colecții importante și cu un volum care ajunsese la cel de-al 5-lea număr. Întreprinderea se numea „Biospeologica” și începuse din 1905 cu primul colaborator al lui Racoviță, René Jeannel, și cu prima campanie de prospecțiuni în peșterile din Pirinei. Astfel, materialul și publicațiile care aparțineau „Biospeologica” și care cuprindea lista peșterilor prospectate, putea dispune de o organizație permanentă, sub forma viitorului Institut de Speologie la Cluj.

În 18 decembrie 1919 se încheie, la Cluj, un contract între dr. Valeriu Braniște, șeful Resortului de culte și instrucțiune publică din Cluj și dr. Emil Racoviță, profesor universitar din Paris, referitor la crearea Institutului de Speologie la Facultatea de Științe a Universității din Cluj. Dr. Valeriu Braniște declară că, în ședința din 17 decembrie 1919, Consiliul dirigent al Transilvaniei, Banatului și Ținuturilor românești din Ungaria a hotărât să creeze, ca serviciu independent al Facultății de Științe la Universitatea din Cluj, un institut de speologie căruia să-i dea caracterul unui institut de cercetări de știință pură și aplicată. Acest institut și personalul nu vor avea rolul și obligațiile celorlalte servicii destinate învățământului clasic și pregătirii licențelor în științe. Consiliul dirigent primea în întregime condițiile puse de profesorul universitar dr. Emil Racoviță, asigurând prin buget sumele necesare pentru fondarea și susținerea institutului, cât și cele privind retribuirea personalului, care se va angaja.

În ședința din 17 decembrie 1919, Consiliul dirigent a votat următoarele: un fond permanent de înființare de 100.000 lei, două fonduri extraordinare de instalare, unul de 100.000 lei pentru Emil Racoviță și altul de 100.000 franci pentru Rene Jeannel și un credit anual de 50.000 lei ▪ angajarea pe viață, ca director al Institutului de Speologie, a profesorului universitar dr. Emil Racoviță, precum și personalul institutului ▪ desemnarea dr. Emil Racoviță să prezinte această hotărâre a Consiliului dirigent spre aprobare atât dlui ministru-președinte dr. Alexandru Vaida-Voevod, cât și dlui ministru de culte, Ioan Borcea din București ▪ numirea dr. Emil Racoviță, profesor universitar, locuitor la Paris, pe postul de director al Institutului de Speologie la Facultatea de Științe a Universității din Cluj.

Acest contract, împreună cu un memoriu detaliat al plăților și condițiilor de inființare a Institutului de Speologie a fost apoi votat de Adunarea deputaților, în ședința de la 26 februarie 1920, și adoptat cu majoritate de una sută șaptezeci și opt voturi, contra cinci. Semnatar din partea Adunării deputaților este președintele acesteia, în persoana lui Nicolae Iorga.

Dr. Oana MOLDOVAN
Institutul de Speologie Emil Racoviță