100 de ani de justiţie naţională la Cluj-Napoca

Numeroase personalităţi ale mediului academic şi juridic au luat parte vineri la evenimentele dedicate aniversării a 100 de ani de la trecerea Curţii de Apel Cluj sub autoritatea statului român.

Festivităţile desfăşurate la Palatul de Justiţie au debutat cu o conferinţă pe tema celor 100 de ani de justiţie naţională la Cluj-Napoca. Printre cei care au susţinut prelegeri pe această temă s-au numărat preşedintele Academiei Române, acad. prof. univ. dr Ioan Aurel Pop, rectorul  „Universităţii „Babeş-Bolyai”, prof. univ. dr. Liviu Pop, fostul magistrat Gheorghe Buzesko, magistratul Irinel Andrei, prof. univ. dr. Mircea Duţu, director al Institutului de Studii Juridice al Academiei Române şi conf. univ. dr Valentin Orga, directorul Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca. În acest context, la parterul Curţii de Apel Cluj a fost vernisată o expoziţie de documente vechi şi cărţi din domeniul juridic publicate în perioada interbelică.

Printre exponate se numără texte de lege, registre, reviste, tratate de specialitate juridică un dicţionar juridic român-maghiar, cărţii funciare, mape de decizii şi sentinţe publicate de Curtea de Apel Cluj, precum şi un raport al Ministerului Justiţiei privind situaţia din Transilvania.

Profesorul Mircea Duţu susţine că în şedinţa din 12 februarie 1919, Consiliul Dirigent a aprobat, la propunerea şefului de Resort al Justiţiei dr. Aurel Lazăr (făcută în cea mai mare parte, la sugestia lui Emil Hațieganu, pe atunci şeful resortului pentru codificare), primele numiri de noi magistraţi la judecătorii, tribunale şi cele două curţi de apel transilvane. „Potrivit statisticilor oficiale maghiare din 1918, în afară de Casaţie, pe teritoriile transilvane româneşti alipite Vechiului Regat erau înfiinţate 1272 de posturi de magistraţi inamovibili, 478 de magistraţi stagiari,1383 funcţionari de grefă şi 147 de notari publici, din care numai 4% erau români: 64 magistraţi inamovibili, 36 magistraţi stagiari, 84 funcţionari de grefă şi 3 notari. După preluarea jurisdicţiilor de către statul român au mai rămas în funcţie numai 100, restul refuzând să depună jurământul de credinţă, absolut insuficienţi pentru funcţionarea celor 114 judecătorii de ocoale, 19 tribunale de judeţ şi 4 curţi de apel transilvane (de la Cluj, Târgu-Mureş, Oradea Mare şi Timişoara). În această situaţie s-a făcut apel la ajutorul patriotic, mai întâi al avocaţilor români ardeleni, dintre care 264 au răspuns la apel în 1919, dar un an mai târziu au rămas numai 100, restul neputând a nu ceda tentaţiilor numeroaselor procese legate mai ales de înfăptuirea reformei agrare. În aceste condiţii s-a recurs la concursul juriştilor-avocaţi şi magistraţii din Vechiul Regat care, stimulați şi de concesiile salariale făcute de guvernul de la Bucureşti, au luat calea Ardealului, ajungând să reprezinte la un moment dat, mai bine de trei sferturi din magistraţii provinciei alipite”, explică Mircea Duţu. Potrivit acestuia, într-o primă etapă, s-au preluat treptat instanţele din circumscripţiile celor două curţi de apel din Transilvania eliberată, începând cu Tribunalul Sibiu, la 4 martie 1919, aici fiind iniţial şi sediul Consiliului Dirigent. „Operaţiunea s-a desfăşurat în privinţa Curţii de Apel Cluj la 11 martie 1919, de către prim-preşedintele român dr. Pompei Micşa, în condiţiile în care toţi magistraţii şi funcţionarii de grefă au refuzat depunerea jurământului de credinţă faţă de Statul român, cu excepţia consilierului Gustav Haupt (sas) care l-a depus imediat. Curtea de Apel din Târgu-Mureş a fost preluată la 18 martie 1919 de nou numitul prim-preşedintele Romul Papp „în aceleaşi condiţiuni şi cu acelaşi refuz demonstrativ”.

Din acest punct de vedere, unificarea juridică, în frunte cu cea judiciară a reprezentat o parte importantă a unirii Transilvaniei cu România, iar constituirea Curții de Apel din Cluj, un moment fondator. La 11 martie 1919, ora 1000, când dr. Pompei Micșa, întâiul prim-președinte român, venea să preia instanța spre a deveni națională împreună cu noile autorități româneşti, moment surprins și rămas pentru istorie prin procesul-verbal întocmit în acele împrejurări, dialogul juridic între cele două părți exprimă deopotrivă tensiunea și mesajul istoric al evenimentului; în timp ce fostul conducător maghiar al instanței invoca în favoarea sa prevederile Armistițiului și legile războiului, dr. Iulian Pop, primul primar român al Clujului, îi cerea să plece pentru totdeauna în numele „dreptului la auto-determinare al popoarelor și hotărârea unanimă a nației române din Transilvania exprimată la Adunarea de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918””, a arătat profesorul Mircea Duţu.