“Haos administrativ, vrajbă politică, stat poliţienesc”

Ilie CĂLIAN

Nici nu apucaserăm să aflăm cîte ceva despre scandalul cu celebrul deputat de Galaţi (finul liderului grupului deputaţilor PDL, Mircea Toader), că a izbucnit un şi mai mare scandal: demisia prim-vicepreşedintelui PDL Sorin Frunzăverde din partid, trecerea sa la PNL şi depunerea candidaturii sale la preşedinţia Consiliului judeţean Caraş-Severin din partea USL. “Haos administrativ, vrajbă politică, stat poliţienesc” – acestea ar fi cele “trei coroane, puse una peste alta”, ale grupării Băsescu – PDL, pe care Sorin Frunzăverde le “demască” încă din noiembrie 2010: ar fi spus şi comentat această realitate de 45 de ori, în dezbateri “interne” de partid şi a 46-a oară în primăvara trecută, la Convenţia PDL, cînd a fost, totuşi, ales prim-vicepreşedinte, într-un moment în care s-a încercat înlăturarea tuturor “greilor”, a fondatorilor PD (împreună cu Petre Roman şi pe cînd Traian Băsescu nu era decît unul dintre ei). Desigur, îndepărtarea lor din partid şi înlocuirea lor cu “sînge proaspăt”, cu tineri şi tinere pe placul lui Băsescu, a fost o luptă constantă a acestuia, pentru a-şi construi un instrument politic al cărui unic şef şi beneficiar să fie el însuşi.

Plecarea lui Sorin Frunzăverde din PDL şi intrarea sa în PNL – chiar ca vicepreşedinte – a fost mult comentată. În conferinţa sa de presă el explica faptul că a încercat, dar s-a convins că nu se poate face o schimbare a PDL din interior. Desigur, Sorin Frunzăverde este un om “greu” în PDL. Nu numai că este membru fondator al acestui partid, dar este, totodată, şi un, să-i zicem, doctrinar, omul care a stabilit legături cu mişcarea populară, cu democrat-creştinii occidentali. În aceeaşi conferinţă de presă, el arată că statul poliţienesc este cel care a sufocat orice iniţiativă antreprenorială. Mesajul către oamenii de afaceri este clar. Tot el spunea că nu se poate vorbi despre o reală descentralizare administrativă, dacă nu se descentralizează mijloacele financiare, către bugetele judeţene şi locale. Un alt mesaj clar. Cînd vorbea despre “vrajba politică”, toată lumea a înţeles că îl viza pe Traian Băsescu, care a început vrajba din interioarul Alianţei DA, dintre PD şi PNL. Cînd vorbea despre “statul poliţienesc” şi arăta că toată lumea se teme de interceptarea telefoanelor şi înregistrarile “ambientale”, iarăşi se înţelegea că se referă la practicile lui Băsescu de a apela la “servicii” şi procurori, pentru a face dosare adversarilor politici. Mai mult, spunea că se referă la ce i s-a întîmplat chiar lui.

Or, această afirmaţie a sa ar trebui coroborată cu alta, făcută de un alt “greu” al PDL, al doilea om din partid, secretarul general Ioan Olteanu, care spunea, în legătură cu prezenţa numelui său într-un dosar bistriţean aflat în cercetarea DNA, cum că ar fi vorba despre o comandă politică, fie din interior, fie dinafară – “mă aştept la orice”. Că ar putea cei din Opoziţie să-i însceneze un “dosar politic” lui Ioan Olteanu e o glumă proastă, iar faptul că el însuşi se aşteaptă să fie “lucrat” din interiorul partidului ne îndeamnă că credem că şi Sorin Frunzăverde se aşteaptă tot la o asemenea lucrătură: şi unul şi celălalt fac parte din generaţia mai veche a PD. Desigur, Ioan Olteanu nu reprezintă mare lucru. În privinţa “Ayatollahului” (cum i se spune lui Frunzăverde pe la Reşiţa), cu el este altă situaţie.

El nu numai că are bune legături cu creştin-democraţii şi cu popularii europeni, dar mai este şi francmason, şi membru al Adunării Naţionale Bisericeşti (“contribuind” la alegerea şi a Patriarhului, şi a mitropolitului Ardealului, Laurenţiu Streza). Nu ştiu în ce măsură “Ayatollahul” de Caraş-Severin este implicat în Dosarul Moldomin şi mita primită de un judecător, prin intermediul unui apropiat al său. Vreau să spun că nu îmi imaginez că, trecînd la USL, aceasta l-ar putea feri de DNA. Problema adevărată este că toate acuzele pe care le aduce Sorin Frunzăverde regimului Băsescu-PDL sînt valabile, iar acest fondator al PDL nu poate fi acuzat de traseism, cum aiurea a făcut-o Boc, într-una dintre cele mai penibile declaraţii de presă ale sale. Iar dacă şi Ioan Olteanu se teme de o “comandă politică” din interiorul PDL, atunci este evident că tot ce se spune despre acest regim este valabil – chiar dacă unii dintre cei care o spun sînt ei înşişi vinovaţi pentru situaţia în care s-a ajuns.