Vraişte

Pe zi ce trece constat tot mai mult că starea actuală din ţara noastră poate fi caracterizată printr-un singur cuvânt: vraişte.

În justiţie e o harababură totală, şi asta încă înainte de începutul anului trecut, cînd a fost emisă celebra ordonanţă treisprezece, iar lucrurile par a fi departe de a se îndrepta spre o limpezire, dimpotrivă: acum acuzaţii (inclusiv cei inculpaţi deja) au ajuns să-i acuze pe acuzatori, iar principalul argument folosit în apărarea dreptăţii unora şi/sau altora este falsul, fie că e vorba despre dosare, înregistrări, martori, liste de votanţi sau altele asemenea. În plus, onor politicienii noştri, încrâncenaţi în ideea de a modifica după voia lor legile justiţiei, au ajuns să se răstească inclusiv la mai toţi ambasadorii plus parlamentarii europeni, care li se par fie incompetenţi, fie neinformaţi, fie chiar răuvoitori şi – de ce nu? – chiar toate la un loc.

Şi, de parcă atâta n-ar fi fost destul, circul legislativ din justiţie s-a mutat şi în legislaţia economică, pe care guvernanţii o schimbă mai des decât îşi schimbă ciorapii, aşa că rezultatul nu poate fi decât dezordonat. Mult trâmbiţata “revoluţie fiscală” a ajuns să enerveze pe mai toată lumea, inclusiv pe cei care ar fi trebuit să fie principalii beneficiari, respectiv bugetarii. Atât de mult a fost aiurită legea salarizării, încât unii dintre ei s-au ales cu salariile scăzute, aşa că întregi categorii profesionale ţipă că sunt şi nedreptăţiţi şi nemulţumiţi. Nici trecerea cas-urilor de la angajator la angajat nu a trezit cine ştie ce entuziasm colectiv, o bună parte dintre sindicatele care îi reprezintă pe cei “de la privat” atrăgând atenţia că multe firme nu par a avea de gând să majoreze salariile. Cât despre minunatul impozit pe gospodărie or despre splendida declaraţie 600 – care, după cum spune actualul de la Finanţe, nu e doar una, ci vreo cinci – ce să mai vorbim?

Între timp, economia ţării face ce poate şi ea. După vreo doi ani de inflaţie zero sau chiar negativă şi unul cu o creştere economică bazată pe consum, s-a ajuns acum la o inflaţie de peste 3%, iar prognozele Băncii Naţionale avansează o inflaţie de circa 5% în această primăvară, cifra urmând să scadă spre sfârşitul anului pe la vreo 3,5%. Cârcotaş şi neîncrezător cum sunt, mi-e greu să cred că, odată ce a crescut, inflaţia va scădea atât de rapid (dacă ţineţi minte, fostul val inflaţionist s-a atenuat în câţiva ani şi nu în câteva luni), însă părerea mea chiar nu contează. Contează cea a întregii populaţii, a “consumatorilor” cum îi spun economiştii.

Iată că cel mai recent studiu al companiei GfK privind climatul de consum din Europa pentru trimestrul IV din 2017, arată că, şi de această dată, la noi e invers decât prin alte părţi ale Europei. Concret, pe continent s-a constatat o creştere cvasi-generală a încrederii în economie, aşa că aşteptările privind majorarea veniturilor sunt pozitive, ceea ce permite anticiparea majorării consumului. Însă, la noi, lucrurile stau fix pe dos: aşteptările economice au atins un minim anual în decembrie, ajungând la cea mai mică valoare din aprilie 2013 încoace. Asta înseamnă că şi previziunea privind consumul este cel puţin sceptică, acesta fiind posibil să scadă. Mai ţineţi minte pe ce se baza creşterea economică din 2017? Evident, pe consum.

Este greu de anticipat cum va evolua economia ţării, dacă şi câtă creştere economică vom avea anul ăsta, însă, cel puţin deocamdată, muzica asta nu sună prea bine. Sună ca cea a unei ochestre fără dirijor: adică vraişte.

Viorel DĂDULESCU

Articole din aceeasi categorie