UMOR

Brahms nu-i putea suferi pe critici. După prezentarea la Leipzig a Simfoniei I-a, unul dintre ei i-a spus:

– E bizar, maestre, cum ultima frază a temei dv. în do major seamănă cu ideea tematică a Simfoniei a IX-a de Beethoven.

– Aşa este, răspunse Brahms. Este ceva şi mai bizar decât asta.

– Ce anume? vru să ştie criticul.

– Că toţi imbecilii remarcă imediat asemănarea!

***

Balzac se plimba într-o zi îngândurat pe stradă. Era hăituit de creditori şi nu avea bani să-i plătească. La un colţ de stradă îl întâlneşte un vechi prieten care, văzându-l abătut, ghiceşte cauza şi îl întreabă:

– Ai necazuri cu banii?

– Eu mai puţin, dar creditorii mei… ce să mai vorbim!

***

Honoré de Balzac pretindea că e un bun grafolog. Într-o zi cineva îi prezentă caietul unui copil, rugându-l să spună ce viitor îi prevede micuţului.

– Ei bine, după scris, copilul acesta n-are nici un viitor, fiind superficial şi nătâng.

– Nu vă supăraţi, dar acest caiet vă aparţine din vremea când eraţi elev!

***

Croitorul, căruia Charles Baudelaire nu-i plătise o datorie destul de mare, îi spuse:

– Vă rog să-mi spuneţi când veţi da banii pe care mi-i datoraţi, ca să pot dormi liniştit?

– Mă tem că dacă îţi voi spune când se va întâmpla acest lucru, îţi vei pierde definitiv somnul, zise poetul care era veşnic dator.

***

Charles Baudelaire respecta cu stricteţe regulile comportării în societate. Într-o dimineaţă, croitorul său năvăli în încăpere şi-i ceru achitarea unei vechi datorii.

– Domnul meu, se supără Baudelaire, cum îmi puteţi prezenta nota de plată când sunt la micul dejun? Dacă aveţi afaceri cu mine întâi anunţaţi-vă.

Supus, croitorul ieşi în anticameră şi-i dăru valetului său cartea sa de vizită. Baudelaire o privi cu atenţie prin monoclu.

– Spune domnului că nu sunt acasă.

Ioan INDOLEAN

Articole din aceeasi categorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *