Uite pensia, nu e pensia

Despre mutarea contribuţiilor sociale de la angajat la angajator s-a tot povestit şi s-a răspovestit, inclusiv în paginile acestui ziar, una dintre numeroasele nedumeriri referitoare la “revoluţia fiscală” fiind miza acesteia. Actualii miniştrii ai Finanţelor (Ionuţ Mişa) şi Muncii (Olguţa Vasilescu) au indicat, printre alte “avantaje”, majorarea pensiei. Această majorare ar urma apară în urma creşterii salariului mediu brut pe economie, indicator care apare în calculul pensiei. Dar, haideţi să vedem cam cum se calculează în prezent pensia.

Să alegem cel mai simplu exemplu. Pentru un viitor pensionar, pensia este formată din înmulţirea “punctajului mediu anual” cu “punctul de pensie”.

Pentru a ajunge la “punctajul mediu anual”, se calculează mai întâi “punctajul lunar” al viitorului pensionar, din prima zi de activitate până în ultima, pe fiecare lună din fiecare an în care a lucrat. Acest “punctaj lunar” se stabileşte împărţind salariul de încadrare (inclusiv sporurile permanente pentru care s-au plătit contribuţii de asigurări sociale) la salariul mediu brut pe economie din luna respectivă. “Punctajele lunare” dintr-un an se însumează şi se împart la 12 (numărul lunilor dintr-un an), rezultatul fiind “punctajul anual”. Toate “punctajele anuale” ale unui angajat se adună şi rezultatul se împarte la stagiul complet de cotizare (35 de ani în cazul bărbaţilor), rezultatul fiind “punctajul mediu anual”.

După cum se poate observa, în acest calcul un factor important este “salariul mediu brut pe economie”. Concret, în aritmetica elementară el este “împărţitorul”, celălat factor important fiind salariul de încadrare al angajatului (actualul salariu brut), care este “de împărţitul”. Evident, cu cît “împărţitorul” este mai mare, rezultatul împărţirii este unul mai mic.

Prin trecerea contribuţiilor sociale la angajat, salariul brut al acestuia ar urma să crească. Dar ar creşte şi salariul mediu brut pe economie, şi nu pentru toată lumea raportul (împărţirea) acestor doi factori ar putea fi benefică. Altfel spus, creşterea salariului brut al angajatului ar putea fi (şi în majoritatea cazurilor chiar este) mai mică decît cea a salariului mediu brut pe economie. Evident, din împărţirea celor doi factori, angajaţii cu salarii sub media pe economie ar putea să piardă la pensie. Nu cu mult, dar o posibilă pierdere, tot pierdere se cheamă. Şi ei – cei cu salariul sub medie – sunt cei mai mulţi.

Să vorbim puţin şi despre “punctul de pensie”. Fără intra în alte detalii, să spunem că, potrivit Legii nr. 263/2010 „valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% din rata medie anuală a inflaţiei, la care se adaugă 50% din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut”. Asta ar însemna că, de această dată, creşterea salariului mediu brut chiar duce la majorarea pensiei. Dar această majorare se aplică tuturora.

După cum se poate constata, creşterea salariului brut are şi nu prea are avantaje pentru toată lumea. Până la capăt, cel mai probabil este că, pentru cei mulţi, lucrurile vor sta, în cel mai bun caz, cam ca şi acuma. Şi atunci, la ce bun toată tevatura asta?

Viorel DĂDULESCU

Articole din aceeasi categorie

One Response to Uite pensia, nu e pensia

  1. Unu

    Toate mult trîmbițatele promisiuni, acum se materializează în măsuri luate cu jumătate de măsură, ideale pentru multinaționale și distrugătoare pentru antreprenorul român. Iar bieții care vor depinde numai de pensiile lor mai puțin speciale, vor fi de plîns

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *