Trebuie să avem umor

Recentele brambureli de pe – haideţi să-i spunem aşa – scena politică românească m-au dus cu gândul nu numai la tot ce a scris Ion Luca Caragiale, ci şi la tot felul de întâmplări şi atitudini de peste tot din lume. Iată una dintre acestea, prezentată de agenţia naţională de presă Agerpres.
“Locuitorii din Rabbit Hash, o aşezare situată în statul american Kentucky, au ales-o pentru funcţia de primar pe Brynneth Pawltro. Până aici, nimic neobişnuit. Doar că Pawltro este o căţea din rasa pitbull, informează Metro.co.uk, care citează postul WDRB. Pawltro a reuşit să obţină cele mai multe voturi pentru funcţia de edil al localităţii, învingându-i pe contracandidaţii săi, o găină, un măgar şi o pisică. Ea este cel de-al patrulea câine care devine primar în Rabbit Hash, lucru de care localnicii sunt foarte mândri.
“Are cel mai frumos zâmbet pe care l-am văzut vreodată”, a declarat Jordie Bamforth pentru WDRB. Bobbi Kayser, o locuitoare a aceleiaşi localităţi, a recunoscut însă că noul primar a fost acuzat de… “lins nepotrivit”.
Din păcate pentru susţinătorii săi, Brynneth nu este un primar real deoarece Rabbit Hash nu este o aşezare suficient de mare încât să aibă nevoie de un reprezentant oficial. Cu toate acestea, în aşezarea din Kentucky au loc alegeri locale, organizate de societatea istorică din zonă, o tradiţie care “a început în anii ’90 în scop caritabil”, după cum a declarat Kayser. “Cerem câte un dolar pentru fiecare vot şi se votează de câte ori se doreşte”, a explicat ea. Fondurile strânse în urma alegerilor sunt de obicei folosite pentru îmbunătăţiri aduse localităţii. Anul acesta, banii au fost utilizaţi pentru lucrări de reparaţii la un magazin care a fost distrus într-un incendiu izbucnit în urmă cu un an”.
Dacă nu vedeţi nici o legătură între cetăţenii din Rabbit Hash şi ţara noastră, aveţi dreptate! În localitatea cu pricina nu discută nimeni despre un impozit pe cifra de afaceri a unei firme, despre desfiinţarea unui fond privat dar şi obligatoriu de pensii, depre înfiinţarea unei taxe de solidaritate, despre ordonanţe treisprezece, despre numărul de consultanţi fiscali necesari pentru declararea unui impozit inexistent pe gospodărie, despre câte roşii şi câţi ardei graşi ar trebui să producă educatoarele de la grădiniţe sau stabilirea unui număr maxim de taxe.
Dar, dacă tot asistăm la ce se întâmplă pe la noi, haideţi să ne întrebăm dacă nu ar fi mai agreabil să alegem o căţeluşă, două, trei, chiar şi un căţelandru – dacă nu vă plac câinii, avem la dispoziţie şi pisici (eu votez cu ambele mâini orice pisică), şi mai dispunem şi de multe găini şi de suficienţi cocoşi (despre măgari chiar nu mai vreau să discut) – să alegem deci, aceste fiinţe în funcţiile de…, ştiu şi eu?, în nişte funcţii.
Credeţi că ne-ar merge mai rău?
Viorel DĂDULESCU

Articole din aceeasi categorie