Tot pe Contra(sens) rulăm!

Preliminariile Campionatului Mondial s-au încheiat pentru noi, aşa cum au şi început, cu o remiză şi cu un deznodământ scontat chiar şi de cei care se uită la fotbal prin gaura cheii obturată cu vată medicinală din cauza voyeuriştilor. Adică cu o nouă ratare de pe linia porţii goale. Sunteţi de acord că România n-a avut parte de cea mai groaznică grupă, însă, pe lângă penuria de valori, ne-am pricopsit cu un antrenor mai paralel decât jucătorii, străin nu doar de tot ce înseamnă România, ci şi de statutul de selecţioner. E adevărat că şi bietul Daum, mitraliat la greu de presa autohtonă, a cules, cu sapa cei drept, jucătorii pe care i-am semănat într-un campionat sterp, un „Eldorado” pentru toţi rataţii aruncaţi din alte campionate ca măselele stricate. Or echipele de club din România numai la viitorul naţionalei nu se gândesc şi „colecţionează” pseudo-fotbalişti străini vânduţi la kilogram, ca roşiile pe taraba din piaţă şi de care nu mai scapi ca de râia căprească. Campioni la frecat menta, facem infuzii de false speranţe şi punem la dospit planuri mari pentru următoarele preliminarii, după o victorie cu naţionala de plastilină a Kazahstan-ului şi o remiză deocheată cu Danemarca, obţinută şmechereşte, cu forcepsul ştirbit. Am impresia că şi dacă demaram recent încheiatele preliminarii cu mister Cosmin Contra ca selecţioner tot neghină adunam şi tot o ratare croşetam. În cel mai bun caz ne ieşea un macrameu de pus sub deja clasicul peşte de pe televizor şi terminam pe locul trei, care, ca şi locul patru, ne oferă aceeaşi „satisfacţie” de looseri consacraţi, cu vechime în branşa perdanţilor. N-avem muşchi de mondiale, dar vrem să ne încordăm bicepşii, tricepşii şi abdomenul lucrat la sala de mese pe aceeaşi scenă cu olimpicii. Personal, aştept cu teamă şi reţinere tragerea la sorţi a preliminariilor Campionatului European din 2020, întrucât au ajuns să ne sperie naţionale liliputane în fotbal ca Insulele Feroce sau Frankenstein (pardon, Liechtenstein). Dacă cei care păstoresc UEFA mai jonglează mult cu regulamentul, vom ajunge să jucăm preliminarii la…preliminarii şi eventual la serbări câmpeneşti.
Jocul de cuvinte din titlu nu e întâmplător, înţelegându-se că n-am încredere în Contra mai mult decât în clovnul de Daum. În primul rând pentru că românul n-a convins ca antrenor de club nici măcar în insolitul campionat al Chinei, unde rezultatele lui au trecut neobservate, fiind la fel de vizibile ca şi cometa Halley pe cerul zilei, fiind departe de profilul tehnicianului care poate scoate naţionala României din anonimatul în care se afundă de la o campanie la alta, ca să nu spun că se afundă în ceva ce simţul olfactiv nu poate suporta. Glumind, omul ideal pentru postul de selecţioner al României ar trebui să aibă semnalmentele lui Chuck Norris, ale cărui lacrimi vindecă orice boală închipuită. Problema e că Chuck Norris nu plânge niciodată!
Cristian FOCŞANU

Articole din aceeasi categorie