Tineri cercetători

Istoricul Răducu Ruşeţ: peisajului copilăriei din Transilvania în perioada modernă
Am privilegiul de a scrie pentru prima dată despre istoricul Răducu Ruşeţ, aflat cu Aspecte privind istoria copiilor din Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIX – lea: Proiectul de lege din anul 1891, la cea de a patra carte. Cu menţiunea că Septimiu Albini, Societatea Transilvania. Amintiri de la Tribuna Veche. Scrieri Politice (2014), Comitete de redacţie şi politici editoriale în presa românească din Transilvania şi Ungaria. Intelectualitatea jurnalistică românească între anii 1838 – 1918 (2015) şi Redactori şi redacţii româneşti din Transilvania şi Ungaria în secolul al XIX – lea (2016) au trezit interes legitim, ajungând în numeroase şi prestigioase biblioteci cum sunt Bayerische Staatsbibliothek Munchen, Stanford University, University of Chicago, Arhivele Naţionale de la Chişinău (Republica Moldova), Arhivele Naţionale de la Budapesta, dovezi incontestabile ale autorităţii şi ale notorietăţii istoricului care este dr. Răducu Ruşeţ.
Aspecte privind istoria copiilor din Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIX – lea: Proiectul de lege din anul 1891 are la bază identificarea în presa ardeleană a ‘n’ aspecte inedite pe tema copilăriei din Transilvania, în epoca modernă, totul conjugat prin filtrul prefacerilor socio – culturale. Startul dezbaterilor l-a constituit Proiectul de lege din 1891 privitor la înfiinţarea azilelor şi grădiniţelor pentru copii, proiect ce avea să devină mai târziu Legea XV din 1891.
Autorul se apleacă cu responsabilitatea asupra importanţei temei în istoriografia românească în capitole egale ca reprezentativitate. Mă refer la grădiniţele şi azilele pentru copii; emigraţia ardelenilor în România şi Statele Unite; chestiunea introducerii limbii maghiare în grădiniţe şi azile pentru copii reflectată în presa ardeleană; protestele; conferinţe şi adunări naţionale împotriva proiectului de lege din anul 1891; azilele pentru copii în Casa Magnaţilor; discursul Mitropolitului Ioan Vancea de Buteasa şi al Episcopului Victor Mihaly de Apşa; retrospectiva anilor 1879 – 1882, 1883 referitoare la legislaţia şcolară reflectată în presa timpului; legea despre şcolile poprale. Anexele vizează texte de aceeaşi importanţă, referindu-mă la discursuri oficiale, la materiale de profil apărute în ziarul ‘Unirea’ (3, 10 şi 17 ianuarie 1891).
Vă supun atenţiei câteva rânduri din ‘Introducerea’ autorului: “Lucrarea de faţă se înscrie, ca arie tematică de cercetare, în a doua etapă a dezvoltării învăţământului românesc din Transilvania, moment când legile de maghiarizare s-au constituit într-o realitate evidentă, care şi-a pus amprenta asupra generaţiilor de copii”. Urmarea nu este greu de ghicit. Familiile implicate nu doreau sub nici o formă să îşi lase copii crescuţi şi educaţi în astfel de grădiniţe. Autorul demonstrează că acest proiect de lege a creat o adevărată efervescenţă naţională, manifestată sub aspectul dezbaterii publice în Agora transilvăneană a secolului al XIX – lea. Avem implicarea elitei ardelene, dezbaterea de presă (dispute acerbe între grupul de la Unirea din Blaj şi cel al tribuniştilor de la Sibiu), plus protestele stradale, conferinţele de la Daj şi dezbaterea din Parlamentul de la Budapesta.
Sunt atinse şi alte probleme, toate reconstituind peisajul copilăriei din Transilvania în perioada modernă: emigraţia rdelenilor în Statele Unite şi România, asigurarea unui trai decent copiilor, chestiunea spaţiului lo cativ, problema cerşetoriei şi a vagabondajului, problema salariilor învăţătorilor, mortalitatea infantilă.
Este o carte uitlă înainte de orice şi este utilă deoarece se află, prin datele oferite şi prin comentariile pertinente, la interferenţa dintre istoria familiei, legislaţie şcolară în Transilvania înainte şi după dualism, istoria presei, psihologie şi sociologie, aspecte socio – antropologice nu în ultimul rând.
Demostene ŞOFRON

Articole din aceeasi categorie