TIFF 2018. Centenar Bergman

Cea de a 17 – a ediţie TIFF este şi una dedicată aniversărilor. Mă refer la momentul TIFF şi Centenarul Marii Uniri, respectiv la Centenarul Bergman, 100 de ani de la naşterea cunoscutului regizor de film şi de teatru suedezmoment sugestiv intitulat Closeup Ingmar Bergman.

În rândurile de faţă mă opresc asupra Centenarului Ingmar Bergman (14 iulie 1918, Uppsala – 30 iulie 2007, Faro).

Regie de film înseamnă pentru Bergman nu mai puţin de 60 de titluri, dintre care cei ce vor onora festivalul anul acesta, vor avea ocazia să vadă opt filme… Şi încep cu sofistica cronică de familie Fanny şi Alexander (1982) a primit patru Oscaruri (printre care şi cel pentru film străin), un Glob de Aur, Premiul César şi numeroase alte premii importante. Această dramă epică, a cărei acţiune se petrece la Uppsala, oraşul în care a copilărit Bergman, este inspirată de biografia cineastului. Urmează Vara mea cu Monika (1953) a fost unul dintre primele filme care au atras atenţia asupra lui Bergman şi e bazat pe romanul cu acelaşi nume, scris de Per Anders Fogelström, figură emblematică a literaturii suedeze moderne. La vremea ei, această controversată poveste de dragoste a reprezentat un pion important în dezbaterea privind nuditatea în film; Fragii sălbatici (1957) este considerat unul dintre titlurile de referinţă din filmografia lui Bergman, o explorare filozofică a existenţei umane care combină într-o perfectă unitate de ton nu doar temele predilecte ale regizorului (incomunicabilitatea, teama de moarte, credinţa), ci şi marile curente cinematografice (expresionismul, neorealismul, realismul poetic). Nominalizat la Oscar, filmul a primit un Glob de Aur şi Ursul de Aur; A şaptea pecete (1957) este o alegorie cu viziuni apocaliptice despre sensul vieţii şi conţine una dintre cele mai iconice imagini de cinema: jocul de şah al cavalerului cu Moartea. Premiul Special al Juriului obţinut de Bergman la Cannes a contribuit definitiv la consolidarea renumelui său internaţional; Persona (1966), care, deşi nu a obţinut multe premii, a fost numită de critici,pe bună dreptate, ,,Muntele Everest al analizei cinematografice’’. Filmul e unul dintre cele mai experimentale din cariera lui Bergman şi atinge teme controversate precum lesbianismul, maternitatea şi avortul, subiecte ce l-au constrâns pe cineast să-l remonteze imediat după lansare. La TIFF se va putea vedea însă versiunea originală, necenzurată. Interesant este faptul că filmul a primit doar o nominalizare BAFTA şi atât !; Saraband (2003), ultimul film regizat de Bergman înainte de retragerea lui din cinema, continuă povestea celor doi soţi (Liv Ullmann şi Erland Josephson) din mini-seria Scene dintr-o căsătorie (1973), la 30 de ani după divorţ; Bergman Island (2004), documentarul în trei părţi regizat de Marie Nyreröd. Filmat aproape în întregime în casa cineastului de pe mica insulă Farö (Marea Baltică), documentarul îl surprinde pe Ingmar Bergman povestind despre copilăria sa şi prezintă materiale din culisele unora dintre cele mai apreciate filme ale sale.

Plusul ? Este dat de o colecţie impresionantă de fotografii, articole, interviuri şi imagini video va fi prezentată în cadrul expoziţiei multimedia Ingmar Bergman and his Legacy in Fashion and Art, găzduită de Muzeul de Artă Cluj-Napoca şi deschisă pe întreaga durată a festivalului.

Ca premii, Bergman a luat tot ce se poate lua în cinematografie : Oscar, BAFTA, Cesar, Ursul de Aur, Palme d’Or. Şi a venit momentul să mă opresc… Invitaţia la Regalul Bergman este astfel făcută.

Demostene ŞOFRON

Articole din aceeasi categorie