Teatrul National Cluj – Napoca: Resuscitarea clovnilor

Ce rămâne după ce pleacă circul si cine gestionează golul lăsat în urma lui ca o fantomă a amintirii? Răspunsuri sunt destule în mărturiilor celor implicaţi. Teatrul National din Cluj vă propune o întâlnire cu această fantomă a trecutului ireversibil în noua premieră Angajare de clovn în regia lui Sorin Misirianţu. Numele regizorul clujean e legat indisolubil de comedie. De comedia bună, vreau să zic, asa că abordarea textului Angajare de clovn de Matei Visniec înseamnă si o angajare de ilaritate garantată.

Descinzând din Clovnii lui Fellini, cei trei clovni (bătrâni), ajunşi în mod miraculos pe scena Euphorion-ului clujean, se hrănesc intens din gemul amintirilor, îndesat în borcane bine păstrate în memorie. Abordarea şi împletirea nostalgică a evocărilor e de tip exploziv în spectacolul lui Sorin Misirianţu. Statutul de bufon îmbătrânit e extins spre acela de artist polivalent, ahtiat după glorie. Discursul teatral se compune din flashback-uri mozaicate, împletite cu vervă declamativă, spumoase, amare, violente şi comice secvenţe susţinute de un „trio formidabil”, adică de trei îndrăgiţi actori ai Naţionalului clujean: Ovidiu Crişan, Ioan Isaiu şi Sorin Misirianţu. Cei trei circari de odinioară se întâlnesc întâmplător, după un mare număr de ani, şi, săraci fiind, vor să-şi reia activitatea pentru a câştiga un ban cinstit. Prilej pentru evocări şi conflicte deturnate în comic buf şi nostimade adorabile.

Nicollo poartă cu el, ca pe o recomandare valoroasă, un petec de ziar unde fusese cândva elogiat, Filippo are în buzunar sticluţa cu alcool iar Peppino le pune în faţă afişul cu numele lui aşezat în capul listei interpreţilor dintr-un glorios spectacol. Ovidiu Crişan aduce sensibilitatea duioasă pe faţa lui Nicollo şi face din ea cartea de referinţă a personajului. În abilităţile interpretative ale lui Ioan Isaiu îşi fac loc dexteritatea şăgalnică a mânuitorului de iluzii optice ca şi aceea de interpret parodic, precum savuroasul moment Kislány a zongoránál. Despre Sorin Misirianţu, interpretul lui Peppino, ce se poate spune altceva decât că dă coeziune acestui „grup omogen” prin emoţionante escaladări ale comicului în stilu-i caracteristic. Numai atât? Dar nu e suficient pentru un factotum artistic de o asemenea anvergură?

Dacă aţi fost odată (în copilărie) amuzaţi de tumbele unui clovn sau de jongleriile lui ce v-au fermecat, merită să vă mai lăsaţi o dată ademeniţi de verva celor trei interpreţi prezentaţi aici succint, însufleţire care aduce atâta culoare şi transmite atâta bună dispoziţie în acest spectacol vivant.

Adrian ŢION

Articole din aceeasi categorie