Teatrul Maghiar de Stat Cluj – Napoca

Premieră cu “Iona”. Regia… Tompa Gabor! Despre condiţia artistului în lume

duminică 16 iunie, 20. 00 * sala Studio

Cu Iona lui Marin Sorescu – piesă publicată în revista Luceafărul, 1968; premiera în 1969, la Teatrul Mic Bucureşti -, suntem în faţa unei veritabile surprize şi provocări deopotrivă. Surpriză cu atât mai mare şi mai plăcută cu cât este vorba despre o coproducţie cu Teatrul Nottara din Bucureşti.

Iona a trezit şi trezeşte interesul multor regizori. Am avut ocazia să scriu despre multe puneri în scenă la Iona, unele îndrăzneţe prin spaţiile alese.

Spaţiul ales de Tompa Gabor este cel al sălii Studio, generos pentru un text cum este Iona, prima piesă a dramaturgului Marin Sorescu. Piesa în sine face parte din trilogia Setea (alături de Paracliserul şi Matca). Spre deosebire de personajul biblic, Iona, pescarul solitar al lui Sorescu nu poartă pe umeri nicio vină și niciun păcat. El va fi înghițit de un pește uriaș încă de la început și fiecare evadare din burta peștelui îl va duce într-o burtă și mai mare, închisoare după închisoare, la infinit, condiție a existenței umane.

Vă supun atenţiei şi cele postulate de apreciatul regizor clujean: „Pe mine mă interesează Iona atât din punct de vedere religios, cât și din punct de vedere al condiției artistului în lume, azi. Iona, în viziunea mea, este un spectacol despre condiția artistului și îndoielile lui de azi în ceea ce privește credința. Despre relația lui cu Dumnezeu, cu divinitatea, cu inspirația, cu speranța, cu disperarea. Într-o lume în care comunicare aproape că nu mai există, exact asta am încercat să surprindem, personajul interpretat de Cristina Juncu fiind un fel de personaj-comentariu, ecou, înger, sirenă, voci care îl ispitesc… E o imagine a lipsei de comunicare a lumii de azi, a universului tehnologic atât de avansat în care trăim. Asta ne interesează să surprindem”.

Iona este, pentru mine – sunt cele declarate de Ada Milea -, un poem despre singurătate și despre cât de pierduți suntem în acest spațiu, indiferent cât de conectați la lume am părea. Interiorul balenei trebuie să rezoneze cu ce gândește Iona și să fie cât mai lichid, mai straniu. Asta a fost ideea universului sonor din Iona. Cântecele sunt ideile lui Gábor Tompa puse pe muzică și cred că au cântat singure. Umorul tragic din ce cântă Cristina Juncu uneori pe noi ne-a făcut să râdem. Și asta mi-aș dori să simtă și spectatorii.”

Rolul principal este interpretat de Gabriel Răuță, iar Cristina Juncu este ‘Echo’, un alter-ego al lui Iona. Muzica este semnată de Ada Milea, iar scenografia de Carmencita Brojboiu.

Specatcolul se joacă în limba română, cu supratitrare în limbile maghiară și engleză.

Demostene ŞOFRON

Articole din aceeasi categorie