Prostie, ignoranță sau servilism?

O emisiune realizată de TVR Cluj pe tema relațiilor româno-ungare și care urma să fie difuzată în contextul împlinirii a 102 ani de la semnarea Tratatului de la Trianon nu a mai primit acceptul pentru a fi prezentată publicului.

Este vorba de emisiunea „Reporter Special”  realizată de jurnalistul Romeo Couți. La dezbaterea din platou a participat ca invitat reputatul istoric și diplomat Alexandru Ghișa, atașat cultural la Ambasada României din Budapesta în perioada 1987 – 1989, consilier politic la aceeași Ambasadă în perioada 2000 – 2005, unul dintre cei mai buni specialiști pe care îi are România în relațiile româno-ungare. Un alt invitat a fost Tudor Păcuraru, filolog, absolvent al Universității București, șef de promoție pe țară al Facultății de limbi și literaturi străine, seria 1983, fost ofițer de informații.

În cadrul emisiunii s-a încercat găsirea unor răspunsuri la întrebări precum: a ajuns statul maghiar să suplinească ceea ce statul român nu face pentru minoritatea maghiară din Transilvania? de ce 95% dintre ungurii ardeleni pun accentul pe atașamentul față de Transilvania și doar 10% dintre ei consideră că România nu este patria lor? este Viktor Orban agent al serviciilor secrete ruse? unde este Bucureștiul în relația cu Budapesta?

Făclia a reușit să obțină înregistrarea emisiunii, considerând că intervențiile istoricului și diplomatului Alexandru Ghișa sunt deosebit de importante și că trebuie aduse la cunoștința publicului, ținând cont de actualul context internațional.

Întrebare: Se spune că Viktor Orban a încălcat multe linii roșii în Transilvania, în cele 3 mandate consecutive. Ați putea să definiți care sunt aceste linii roșii? Evident, dacă au existat?

(…)

Alexandru Ghișa: În ce mă privește, lucrez de mult pe această relație, pe relația Ungaria, și când am început activitatea în anii 80` am auzit următoarea remarcă, am citit următoarea remarcă: ”Dacă timp de 2 săptămâni nu se vorbește în lume despre Ungaria, Ungaria e o țară pierdută.” Vreau să vă spun că în ultimii 12 ani, Viktor Orban face ce face să se vorbească despre Ungaria și se vorbește de Ungaria. E interesant momentul specificat de domul Tudor Păcuraru privind ieșirea Ungariei la marea Adriatică. Vedeți, aici e considerentul de natură istorică pe care Viktor Orban știe foarte bine să-l folosească atunci când are ceva de spus. E adevărat, Croația e un stat nou și din acest punct de vedere, pentru Viktor Orban e mai ușor să vorbească cu Croația decât cu fosta Iugoslavie care era un tot unitar și oarecum eu aș zice că a fost o chestie benefică pentru Ungaria această divizare. Vreau să vă spun că Ungaria și-a schimbat frontierele în ultimii 30 de ani. Prin divizarea în 1993 a Cehoslovaciei, divizare pașnică, e mai ușor să vorbești numai cu Slovacia decât cu Cehoslovacia, iar divizarea Iugoslaviei a fost în avantajul Ungariei, pentru că acum nu mai are un stat mare, puternic, cum era Iugoslavia, acum discută separat cu Slovenia, cu Croația, cu Serbia. Vedeți, în ce privește Slovenia, că tot a avut loc un incident recent în Ljubljana, campionatul de Hochei la care s-a cântat imnul secuiesc, Janez Jansa , premierul Sloveniei, era un apropiat al lui Viktor Orban, ceea ce a făcut în Voivodina sau la noi Viktor Orban prin echipele de fotbal pe care le finanțează de fapt, a făcut și în Slovenia, dar totuși, cu Croația nu merge. Pe de altă parte, să știți că în ultimii ani, în ultimii doi ani aș spune, Guvernele din Cehia, Slovania, Slovenia, s-au schimbat. Nu mai are parteneri de aceeași factură ca Viktor Orban și astăzi se discută mai greu pe această temă. În ce privește România, relațiile pe care Viktor Orban le are cu Bucureștiul sunt cam aceleași pe care le-a avut Ungaria de după 1990. Deci, aceeași mișcare, aceeași ofensivă în sprijinirea maghiarilor din România pe care o are și față de Slovacia, pe care o are și față de Serbia, Croația sau Slovenia și deja în discursul public românesc a intrat oarecum în obișnuință că da, Ungaria sprijină comunitățile maghiare din afara frontierelor. Da, pentru că Ungaria a știut să instituționalizeze relația ungaro-maghiară sau maghiaro-maghiară, în sensul că, are instituții care se ocupă de maghiarii din afara frontierelor. Și vreau să subliniez că în Ungaria, indiferent de culoarea politică a guvernului care este la conducere, această politică față de comunitățile din afară este identică pentru toți. La fel au avut-o și Forumul Democrat Maghiar imediat după 90`, aduceți-vă aminte că Joseph Antal, premierul de atunci, a spus clar că e premierul a 15 milioane de maghiari, deci nu numai pentru Ungaria, ci pentru toți maghiarii din afară. Viktor Orban a preluat acest discurs, această preocupare, dar, subliniez încă o dată, chiar și socialiștii au aceeași politică față de maghiarii din afară pe care o are și Viktor Orban și pe care, sunt convins, o vor avea și în următorii ani și guvernele care îi vor succeda lui Viktor Orban.

Întrebare: Ca să încheiem discuția despre aceste linii roșii, înțeleg că așa, ușor diplomatic, ați dat niște răspunsuri destul de prudente. Închei reformulând întrebarea: Puteți numi o problematică în care Viktor Orban, în calitate de premier, a încălcat o linie roșie în ceea ce înseamnă uzuanțe diplomatice, relații politice, în problema Transilvaniei?

Alexandru Ghișa: Nu numai Viktor Orban. Și alți demnitari ungari care vin frecvent în Transilvania fără să informeze Bucureștiul, fără să contacteze partenerii lor de dialog, omologii lor în Guvernul României. Mai mult decât atât, că ați pomenit de alegerile de la începutul luni aprilie, știți foarte bine că Peter Szijjarto, ministru de externe în exercițiu în Guvernul de atunci al Ungariei, nu știu dacă și astăzi, am înțeles că în noul Guvern va deține aceeași poziție, Peter Szijjarto și-a făcut campanie electorală în România. Sunt convins că nu l-a anunțat pe Bogdan Aurescu, omologul lui, în schimb, a fost primit și însoțit în Transilvania de vicepremierul României care este liderul UDMR.

Întrebare: Domnule profesor, chiar așa: Ce ar trebui să facem noi ca să preluăm finalul discuției cu domnul Păcuraru?

Alexandru Ghișa: Vreau să vă spun că una din armele folosite de Ungaria împotriva României este omisiunea. Au fost situații în care în discursul domnului Viktor Orban, inclusiv la centenarul Trianonului și așa mai departe, a numit că el cooperează cu statele vecine. N-a menționat România. Eu zic că atitudinea de azi a autorităților române este una potrivită. Practic, aceeași metodă: omisiunea. Deci autoritățile de la București nu îl bagă în seamă, adică nu reacționează. Într-adevăr, ceea ce spune domnul Tudor Păcuraru este cât se poate de adevărat. Reiau sublinierea pe care am făcut-o: în ultimii 2 ani, Viktor Orban, care se erija în unificatorul liderilor politici populiști, a pierdut din parteneri prin alegerile care au avut loc în Cehia, în Slovacia sau Slovenia. Deci, din acest punct de vedere, parcă pierde teren. Iar după izbucnirea războiului din Ucraina, un stat vecin și cu noi și cu Ungaria, în care și Ungaria și România au comunități etnice înrudite acolo, într-adevăr reacția lui Viktor Orban a fost foarte dură. Dacă vă aduceți aminte, imediat după vizita pe care a făcut-o la Moscova și s-a întâlnit cu Vladimir Putin, deși opoziția din Ungaria i-a cerut să nu meargă, el s-a dus și a și declarat că el nu sprijină Ucraina, atâta timp cât comunitatea maghiară nu este protejată în statul ucrainean. Mai mult, reacțiile imediate față de atitudinea NATO și a Uniunii Europene, el a reacționat dur spunând că nu permite transferul de arme spre Ucraina pe teritoriul Ungariei. Apropo de ce spuneam înainte, el cu supra măsură iese deasupra, luni chiar, m-am uitat pe Euronews, toată ziua s-a comunicat veto-ul Ungariei la sancțiunile de stopare a importurilor de petrol și gaze din Rusia. Deci el în permanență are această atitudine de frondă cu care Ungaria iese în față. Că e bună, că nu e bună, lumea vorbește despre Ungaria. Referitor la Grupul de la Visegrad, aici a ajuns într-un conflict deschis Viktor Orban cu Jaroslaw Kaczynski. Deci atitudinea Poloniei este clar împotriva Rusiei. E adevărat, Jaroslaw Kaczynski are, să zic așa, un meci personal cu Putin. Știți ce s-a întâmplat în urmă cu, cred că prin 2009 când a fost aniversarea de 70 de ani de la crimele de la Katyn, când ofițerimea poloneză a fost decapitată, adică îngropată, să spun așa. De ce? Gândiți-vă că asta s-a întâmplat imediat după izbucnirea războiului când în pactul Ribbentrop – Molotov, Germania nazistă și Uniunea Sovietică comunistă, practic, au decis împărțirea Poloniei. Deci, izbucnirea celui de-al doilea Război Mondial nu este datorată numai Germaniei. E datorată și Uniunii Sovietice. Se uită chestiunea asta. Deci conform acelui pact de neagresiune dintre Berlin și Moscova, practic, după ce Germania și-a făcut treaba în vestul Poloniei și a intrat până la Varșovia, la 1 septembrie a început războiul, în 1939, la 17 septembrie, armata și Guvernul Poloniei s-au retras spre est. Moment în care Stalin a ordonat Armatei Roșii să intre în Polonia în 17 septembrie. Polonezii au fost prinși total nepregătiți la această reacție a Uniunii Sovietice. Norocul lor a fost România. Aveam atunci frontieră directă România – Polonia. Guvernul, staff-ul armatei și o mare parte din populație, inclusiv tezaurul Poloniei, s-au refugiat prin România. Ei, în 2009, la 70 de ani de la crimele de la Katyn, Vladimir Putin, împreună cu Donald Tusk, premier la Varșovia, au organizat o comemorare la Katyn ambele state, totul a fost ok. După 10 zile, dar, vedeți, ceea ce se întâmplă sau s-a întâmplat la noi, rivalitatea între președinte și premier a existat și în Polonia. Deci era o rivalitate între fratele lui Jaroslaw Kaczynski cu Donald Tusk. Deci președintele nu a vrut să meargă în același timp. El a mers după o săptămână sau…, deci oricum după, la interval scurt. Nu știu în ce măsură lumea își mai aduce aminte, atunci avionul în care președintele introdusese un număr de demnitari ai statului polonez, membri ai partidului Lege și Justiție, în traducere e Lege și Dreptate, al cărui președinte este astăzi Jaroslaw Kaczynski, iar avionul respectiv a căzut. Au murit toți la Smolensk, fiind nu departe de Katyn. Ei, vă dați seama că domnul Jaroslaw Kaczynski nu uită și nu iartă. Fratele lui geamăn care a murit plus toată elita partidului Lege și Dreptate a murit atunci. Ei, din acest motiv, Jaroslaw Kaczynski nu îl acceptă astăzi pe Viktor Orban cu atitudinea lui pro rusă.

Întrebare: Înseamnă că acest proiect al Grupului de la Visegrad se va reforma sau se va desființa? În actualul context.

Alexandru Ghișa: Pentru momentul actual, acest grup este în derivă zic eu, în sensul că nu se știe care este perspectiva. Vreau să vă spun, la un moment dat, ministrul apărării din Republica Cehă a spus următoarele – noul ministru, deci dintr-un Guvern care nu mai este populist – e vorba de Jana Cenohova, ministrul apărării la Praga : ”Am susținut Grupul de la Vișegrad și îmi pare rău că politicienii unguri consideră că un petrol rusesc ieftin e mai important decât sângele ucrainean.” Deci, ruptura este clară, pentru că atât Polonia, cât și Cehia, și Slovacia sprijină Ucraina. Pe când Viktor Orban a rămas blocat în proiectul lui pro Putin.

Până ora închiderii ediției, TVR nu și-a exprimat un punct de vedere oficial cu privire la motivele care au dus la nedifuzarea emisiunii pe post. Surse au declarat pentru Făclia că cei din televiziunea Publică au invocat faptul că cele spuse în platou nu au putut fi dovedite.  Nu știm ce dovezi trebuiau aduse, ținând cont că faptele din ultimii ani ale liderilor de la Budapesta spun totul despre strategia statului ungar cu privire la Transilvania. În plus, vă invităm pe dumneavoastră cititori ai ziarului Făclia să apreciați dacă cele susținute de istoricul și diplomatul Alexandru Ghișa în cadrul emisiunii constituie motive pentru un asemenea gest de cenzură. Cele petrecute la Televiziunea Publică ne face să ne punem următoare întrebare: oare avem de a face cu prostie, cu ignoranță sau servilism?

Cosmin PURIȘ

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut