Strict. Autentic.

Şi-acum puteţi săruta mireasa! Obrazul părintelui era tot un zâmbet, şi un pic de răsfăţ viclean: „las’ că ştim noi, dar nu ne supărăm!”, iar cei prezenţi zâmbeau şi ei, ca într-o reclamă de pateuri vegetale. Asta mi-a venit în minte, asta am scris-o! În toate reclamele se zâmbeşte nătâng, se aplaudă entuziast, se lasă cu îmbrăţişări, de parcă atunci ar fi văzut pentru prima oară biscuiţi, unt, sau un încălzitor special.

Mirele, un bărbat la vreo 40, rotofei, dar relativ arătos în costumul de ginerică, niţel mai lărguţ, să nu producă conjunctivită gaylor, la homosexuali adică, îşi sumeţi capul, apoi se întoarse către interiorul bisericii, plin la refuz. Folclorul reţine unele şi altele gonflate, pipărate, neadevărate, eu vă redau autenticul, fiindcă de multă vreme, merg la manifestări cu public, inclusiv la nunţi, botezuri, înmormântări cu reportofonul.

De ce s-o sărut, părinte? În primul rând nu vezi cum arată, şi în al doilea rând, de ce să facem schimb de microbi labiali, salivari? Dumneata ştiai că în 24 de ore un om îşi trece limba peste buze de 1399 de ori, transportând din cavitatea bucală microbi proveniţi din salivă, din carii, din reziduurile stomacale?

Ştiai, părinte, că cei mai mulţi microbi se iau de pe balustradele scărilor de bloc, închizătorile de lift şi de pe clanţele veceurilor publice? E plină lumea asta de bolnavi şi nespălaţi, de microbi, ce să mai zicem de infecţiile intra – spitaliceşti? Cel mai bine e la munte, vara, în peisajele patriei noastre, iarna în Elveţia, în peisajele patriei lor!

În mulţimea adunată, câţiva au simţit, subit, diverse mâncărimi, nu mai puteau nici să şadă, a început un fel de agitaţie murmurată1 , iar popa, săracul, prefera condiţia de statuie, fiindcă habar nu avea ce trebuie să spună!

Dacă cei prezenţi credeau că spectacolul s-a terminat, ei bine a fost o mare cacealma, fiindcă a glăsuit şi mireasa, după ce şi-a aruncat vălul de pe faţă, dezvelind un obraz oarecare, în nici un caz unul care să te îmbie la sărutat, la un schimb salivar microbian.

Ştiu că nu sunt frumoasă, că şi eu bat suta, ca dobitocul ăsta rotofei de lângă mine, de azi, sper soţul meu, ca să avem şi noi un statut în statul ăsta. Ce să faci cu frumuseţea? Te mai răpeşte şi te duce la produs, în străini, pe mine cine să mă fi răpit? Numai dacă n-o avea un bordel pentru nevăzători.

Fiind aşa cum sunt şi-am fost, m-am pus pe învăţat limbi străine: ştiu englezeşte, franţuzeşte, nemţeşte, italieneşte, o rup în rusă şi bulgară, citesc – fluent – în norvegiană.

Când mi-au văzut CV – ul, politicienii s-au înghesuit să mă ia pe lângă ei (el), dar când m-au văzut, în formă şi fond, au renunţat, chiar dacă le-am spus că traduc şi pe întuneric, de ajutor pentru diferite comisii, dar m-au refuzat.

Acolo, la partidul de guvernământ, l-am cunoscut pe neisprăvitul ăsta drăgălaş, care acum mi-a devenit soţ, uniţi fiind în faţa lui Dumnezeu.

Jos opoziţia în hibernare! Trăiască Teleormanul şi Ţara!

Cornel UDREA

1 sau murmur agitat (n. a.)

Articole din aceeasi categorie