Strabismul va putea fi tratat… acasă

Maria Juncu, studentă în anul VI la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Cluj-Napoca, împreună cu Tobias Schlereth, absolvent al Facultăţii de Automatizări şi Calculatoare din Germania, a creat o aplicaţie numită Smarteye, care se află la etapa de validare, prin care copiii care suferă de strabism să se poată trata acasă, scutindu-i astfel de mersul la spital.

Strabismul este afecţiunea prin care globii oculari nu privesc în aceeaşi direcţie şi se manifestă cel mai adesea la copii. Cum a pornit ideea şi în ce constă aplicaţia ne va spune Maria Juncu în cele ce urmează

– Cum ţi-a venit această idee de a lansa această aplicaţie?

– Am fost plecată în Germania şi acolo la o clinică de oftalmologie am făcut practică de vară. Şi pe parcursul a trei luni am realizat că din cauza strabismului, care înseamnă slăbirea musculaturii globilor oculari, copiii trebuie să meargă la medic şi să facă anumite exerciţii pentru stimularea vederii binoculare. Probema este că aceştia au o vârstă foarte mică şi nu au răbdare să facă aceste exerciţii, care nu sunt deloc interactive. Am avut strabism când eram mică şi îmi aduc aminte cât de greu îmi era să merg la spital. Pe lângă asta, părinţii trebuie să-şi ia din programul de serviciu pentru a-i aduce la spital. Şi aşa mi-am dat seama că trebuie să se soluţioneze cumva această problemă, aceste exerciţii să poată fi făcute şi acasă şi să fie interactive.

– Când ai început să lucrezi la aceasta?

– Am fost la o şcoală de vară în anul 2017 în Archamps, lângă Geneva, şi am învăţat cum se poate face un model de bussines, atunci am început să mă gândesc că pot să încep acest proiect. Am creat aplicaţia împreună cu un băiat care este în Germania, Tobias Schlereth, el se ocupă de partea de programare, iar eu mă ocup de partea de validare. Nu vrem să o validăm doar în România, ci şi în Germania, Europa de Vest şi poate şi în America.

– În ce va consta mai exact această aplicaţie şi cum va funcţiona?

– Am început să facem partea de program. Aplicaţia constă în nişte joculeţe. Aceste exerciţii există deja şi se fac la spital, eu doar vreau să le fac mai interactive. Copilul va purta o pereche de ochelari speciali cu ajutorul cărora va trebui să suprapună două imagini. În joc vor fi două obiecte, cu un ochi va vedea un obiect şi cu un ochi celălalt obiect. De exemplu va fi un joc cu un leu şi o cuşcă, cu ochiul drept va vedea leul şi cu ochiul stâng va vedea cuşca şi el va trebui să pună leul după gratii. Adică cele două imagini recepţionate de globii oculari ar trebui să fuzioneze pe scoarţă într-o singură imagine. În acest moment suntem la validarea ideii, adică vrem să vedem care sunt principalele probleme pe care părinţii şi copiii le au în efectuarea tratamentuluI şi dacă această problemă există.

– Cum au reacţionat profesorii de la facultate când au aflat de ceea ce vrei să faci?

– Profesorii au reacţionat foarte fain şi mă vor ajuta să le fac chestionare pacienţilor în cadrul clinicii de oftalmologie din Cluj-Napoca. Mai întâi vom încerca să validăm ideea din punct de vedere medical, ca medicii să fie de acord cu ceea ce facem şi să o considere o soluţie. După aceea vom face un trial clinic să vedem dacă ajută pacienţii la fel ca exerciţiile deja existente în spital.

– Cum vor putea părinţii să acceseze aplicaţia?

– Joculeţele de bază vor fi gratuite, dar dacă vor vrea nişte joculeţe cu personaje din desene animate sau cu exerciţii mai complexe îşi pot face abonament lunar care va avea un preţ mic.

– Câte exerciţii va conţine?

– Începem cu 10 jocuri. Primele exerciţii vor fi nişte imagini foarte mari, cum ar fi leul şi cuşca, după aceea vor fi exerciţii din ce în ce mai minuţioase, personajele vor avea dimensiuni mai mici sau pacientul va trebui să suprapună imagini care au foarte multe linii şi puncte, vor fi mai complexe.

– Care sunt paşii pe care părinţii trebuie să îi facă pentru a urma tratamentul acasă?

– Părintele trebuie să consulte medicul, să i se dea tratament, şi să vadă dacă se poate rezolva cu ochelari sau cu intervenţie chirurgicală. Medicul îi va spune cât de des trebuie făcute aceste exerciţii. Noi doar venim cu opţiunea ca ei să nu trebuiască să meargă la spital, ci să le efectueze acasă. Şi de obicei aceste exerciţii se fac după ce copilul a fost operat, contează cât de gravă este afecţiunea pentru care el nu poate să aibă o vedere binoculară normală.

– Care este perioada în care exerciţiile trebuie să dea rezultate?

– Asta depinde de cât de gravă este situaţia, poate să nu se rezolve niciodată sau să se facă bine după câteva luni. Contează cât de corect va face exerciţiile şi dacă le va face în mod constant şi nu va sări peste etape.

– În ceea ce priveşte partea de program, cu ce soft va fi compatibilă aplicaţia?

– Va fi disponibilă doar pentru dispozitivele care au ca sistem de operare Android. Am dori să mai aducem coechipieri care să se ocupe pe partea de interfaţă.

Miruna ARUXANDEI

Articole din aceeasi categorie