Statistici la purtător

Există o samă de cercetători, oameni serioşi, cu carte, cu familie, care se ocupă de statistici, unele chiar importante şi folositoare, chiar şi pentru români, cum ar fi de pildă, sub forma lui „ştiaţi că?”, câteva absolut excepţionale.

Deci, ştiaţi că o libelulă, în scurta ei viaţă, parcurge 458 de km? Că un păstrăv poate să sară la 2,36 de m., sau că de pe un câmp de levănţică, de un ha. se pot prepara parfumuri pentru 599.201 flaconaşe de câte 30 de gr.?

Nu ştiaţi, aşa cum nu o să mă credeţi când vă spun (vă scriu) că un român, în cele 12 luni ale anului, foloseşte 2 luni (!) cu vorbitul la telefonul mobil, ori că românii de peste 60 de ani petrec, zilnic, 6 ore la televizor.

Da, aceste două statistici de la urmă sunt îngrijorătoare, din foarte mai multe motive, toate aşezându-se sub semnul dependenţei, devenită reflex social, dar şi cel al unei poluări informaţionale şi de formare a unor opinii, subordonate scopurilor politice, imediate şi de perspectivă. Ambele fenomene denotă incultură, singurătate colectivă, sub forma insularizării individului participant, la traficul relaţional (telefonul mobil) şi cel non-cultural ( programul propriu-zis de televiziune agreat şi aşteptat).

Elveţienii, de aceeaşi vârstă, dedică 26 de minute, zilnic, programelor de televiziune, austriecii 28 de minute, limitative şi strict informative. Sedentarismul social este unul obez la români, cu toate implicaţiile de sănătate, dar la fel de nociv şi pentru individul – manipulat, direcţionat. Un alt fenomen care marchează adâncirea sedentarismului şi a dependenţei, este faptul că în 2014 folosinţa presei scrise, a diferitelor publicaţii non-cotidiene (săptămânale) a scăzut, la noi, cu 26 %. Tabloul de viitor este sumbru, prevestind o expiere la un moment dat a presei scrise, dar, într-o perspectivă la fel de tristă, şi a cărţii tipărite. Toate acestea au staţii intermediare – telefonul mobil, internetul, tableta, face – book-ul şi cine ştie ce alte „facilităţi” tehnice vor împinge, cu un genunchi, în şalele bibliotecilor, a librăriilor, uşile acestora.

Vă închipuiţi o zi fără telefonul mobil? Dar un 24 de ore fără televizor? Nu îndrăznesc să pun întrebări referitoare la internet, fiindcă m-aş trezi cu o avalanşă de comentarii publice, electronice, aproape de amintirea mamei mele. De ce nu? La adăpostul internetului, a anonimatului tehnic, insularizaţii se cred comandanţi de oşti ofensive, ori lideri ai sindicatului pokemonilor.

Articole din aceeasi categorie