Spitale noi

Cu siguranţă, avem nevoie de ele. Şi nu pentru că populaţia a crescut (din contră), ci pentru că suntem tot mai bătrâni. Şi mai bolnavi. N-o spun eu, o spun statisticile mai mult sau mai puţin oficiale.

În aceste zile, iar s-a desfăşurat în vânt flamura lăudăroşeniei. În fundal: corul mai marilor zilei, cântând aria nimicniciei noastre existenţiale; de aici sau de aiurea. La Cluj, Iaşi şi Craiova, zice, se vor face spitale regionale. Iar lucrările vor începe nu mai târziu de 2018. Fix.

Frumos!

Mai bine mai târziu decât altădată. Sau …niciodată. Ţâpuritură nu include aşteptarea de ani şi ani a cetăţenilor şi nici minciuna, de tot atâta timp, a politicienilor. Autohtoni sau europeni. Şi nici astea n-ar reprezenta probleme, pentru că, vedeţi dumneavoastră, Viaţa, mai devreme sau mai târziu, obligă autorităţile să facă ceva, acolo, pentru îmbunătăţirea condiţiilor de sănătate a populaţiei. Nici nu văd de ce ne plângem atâta, din moment ce s-au construit atâtea şi atâtea biserici. Ne rugăm pentru sănătatea noastră şi la Parascheva, şi la Dimitrie, şi la… Nu ajunge!

Deci: din atâtea şi atâtea spitale (închipuite) s-a ajuns la magica cifră 8 (semnul infinitului ridicat în două picioare, desemnând necesitatea) şi, în fine, s-a concluzionat că…vrem, da’ nu putem! Noroc cu Europa şi, mai ales, comisarul Corina Creţu. Care a povestit cu oficialităţile române şi a promis că, la ceas de taină, se vor finanţa 3 spitale regionale. Mândreţe de clădiri şi tehnologie de ultimă oră!

Repet: minunat!

Numai că – întotdeauna trebuie să existe un „numai că” – încă nu există studii de fezabilitate. Locuri de amplasament şi, mai ales voinţă (citiţi gheşeft şi veţi realiza că de aici, din… afacerea asta, nu prea se poate fura). Şi dacă ar exista şi s-ar putea – ce? (Basmul îmi aminteşte de vestita Filarmonică din Cluj. În peregrinările mele reportericeşti am ajuns la arhitecţii din primăria cluj. Şi n-am fost primit pentru că „ se discuta forma finală a, citez: fila, filar, Filarmonicii. Şedinţă. Muncă, bani, minciuni… Filarmonica cea Nouă a ieşit… neîncepută până şi din mentalul colectiv).

Revenim: spitalul regional, integrat şi combinat, dublu rafinat şi contrasemnat va avea 1000 de locuri, zic cei care, de ani buni, ne tot duc cu vorba. Răspundem: şi ce dacă! Şi Spitalul de recuperare are… etaje. Goale. Paturile au fost desfiinţate. Sau, mai exact, nu sunt finanţate. Nu sunt nici medici, nici asistente, nici moaşe… Ei/ele se pregătesc pe banii noştri şi pleacă să-i stâlpuiască pe alţii. Dar, vorba aia: noi să fim sănătoşi, că politicienii se pot trata şi prin cele străinătăţi!

Radu VIDA

Articole din aceeasi categorie

One Response to Spitale noi

  1. Unu'

    Bine punctat. Nu îmi fac nici o speranță că astea ar fi altceva decît gargară. Ferească bunul Dumnezeu să cazi bolnav în țara asta! Pînă la urma cea mai bună strategie este Sfîntul Maslu săptămînal, ceaiuri din plante naturale, mîncare puțină dar de calitate, exercițiu fizic. Și Domnul cu mila!