Skripal

Spion.

Ni s-a spus că dublu. Că a jucat la cel puţin două capete, e una, şi să i se ia apărarea în aşa hal, cu totul altceva! Sigur, poate că omul nu trebuia omorât. Sau nu în acest fel brutal, în care victimele colaterale (fiica, un poliţist britanic, mai mulţi infectaţi) au de suferit.

Dar:

Fără a lua în nici un fel apărarea modului în care ar fi acţionat autorităţile ruse, cazul Skripal aduce în atenţia opiniei publice câteva aspecte mai puţin cunoscute de către opinia publică. În primul rând, pretextele de acest gen sunt folosite tot mai mult pentru a tensiona relaţiile internaţionale. Până la urmă, acest flăcău, pregătit, bănuiesc, cu multă trudă şi cheltuială, căruia i s-au încredinţat secrete dintre cele mai sensibile, a trădat. Cu majuscule! Nici Marea Britanie nu poate fi sigură că omul n-a turnat şi în favoarea ruşilor, după cum, singuri recunosc că, pentru “serviciile aduse” l-au protejat pe kgb-ist. Dacă ruşii au recurs la asemenea “metode barbare” se cheamă că Skripal avea în fizic informaţii care nu trebuiau să ajungă la englezi. Iar supuşii Graţioasei Sale Majestăţi îi căutau în coarne rusului pârât, tocmai pentru că el, deţinător a unor secrete de importanţă vitală, nu spunea nimic, tocmai pentru a fi protejat şi de a trăi bine.

Fantezist?

Poate. Dar în timpul vieţii, spionul nu a fost nici huiduit, nici renegat. De către nici una din părţile implicate atât de adânc, după moartea trădătorului, încât vârtejul a antrenat un adevărat ciclon în Evropa. Ţări care n-au nici în clin, nici în mânecă cu afacerea au anunţat măsuri de represalii împotriva Rusiei. Expulzări de ambasadori şi personal diplomatic din te miri ce colţ al Continentului unde nici măcar n-a călcat controversatul personaj, ameninţări cu depunctări economice şi, în general, stricarea atmosferei şi aşa împuţite dintre statele UE şi Rusia. Iar reverberaţiile afacerii se simt până în SUA şi China, în toţi porii alianţelor mai mult sau mai puţin temeinice.

Dar cel mai rău şi mai rău din toată povestea asta au ieşit diplomaţii. Cei care, în ultima vreme reuşesc să desfigureze tot mai mult ţinuta conciliantă şi statusul la frac şi mănuşi albe. În saloane şi la recepţii nu se mai dansează vals, ci o bâţâială rock-pop, în care numitorul comun nu este buna înţelegere şi încercarea de armonizare a asperităţilor, ci scrâşnetul metalic al discordiei cu orice preţ şi adâncirea şi mai pregnantă a prăpăstiilor ce se cască peste interesele divergente ale diferitelor naţiuni.

Într-un fel sau altul, spionii au plătit în toate timpurile. Otravă ştreang sau glonţ scrie pe chiar certificatul lor de naştere. Dacă acest adevăr este escaladat, se cheamă că pretextele pentru o generalizare a tensiunilor acumulate între entităţile statale îşi aşteaptă deznodământul.

Printr-un conflict deschis şi total, desigur.

Radu VIDA

Articole din aceeasi categorie

One Response to Skripal

  1. Unu'

    Skripal fusese inchis in Rusia vreme de patru ani si nu a patit nimic, desi putea. Apoi, a fost eliberat in cursul unui schimb de spioni cu vestul: ca Rusia sa il fi omorit acum, ar insemna ca nici un spion sa nu mai aiba siguranta zilei de maine. Au si ei cutumele lor: daca aceste agremente nu sunt onorate, toata sandramaua pica.

    Acces la gazele tip novichok are si laboratorul de stat Porton Down, care de fapt le produce, nu doar le analizeaza. Retetele au fost publicate demult, trebuie sa ne asteptam ca si alte state sa poata produce aceste gaze.

    Pentru a pricepe intreaga tarasenie, trebuie sa ne intrebam „Cui bono”, adica cui a folosit moartea lui Skripal? Cine are interesul ca relatiile dintre Rusia si Vest, sa fie aduse la stadiul unui nou razboi rece?

    Ca Boris Johnson & Co. striga isteric „Putin a facut-o”, nu inseamna decat o rusine enorma pentru poporul englez, ca are astfel de reprezentanti. Nu exista nici o analiza concludenta a provenientei gazului. Cum pot fi aduse astfel de acuzatii la doar cateva ore dupa atac, fara probe – nu denota asta ca regia era gata scrisa si ca acum e doar executata?

    Nu cred ca Rusia are nimic de-a face cu asta, in ciuda precedentului si acela chestionabil, al lui Litvinenko, mai ales in prag de alegeri. Orice politician, sau „expert” care sustine ca Rusia ar fi avut interesul de a-si „dovedi puterea”, asasinand un agent expirat, inconsecvent, ne ia de prosti.

    Din nou, care e gasca care bate tobele razboiului, distrugand tari si popoare, prin actori statali interpusi?