Simeze clujene

Paşi prin timp… Expoziţie CAMELIA MORITZ

Galeria de Artă Făclia (strada Clinicilor 33)

Prin inspirata şi fertila implicare a plurivalentului spirit contemporan Demostene Șofron, în luminoasa galerie de artă de la sediul prolificului cotidian „Făclia” s-a deschis o expoziţie de o incitantă fervoare a modalităþilor expresive, reflex al unei prodigioase manifestări creative sub girul Cameliei Moritz. Două realizări mai vechi, finalizate pictural: un „Peisaj” şi o „Compoziţie” abstractizantă stau mărturie asupra unui fecund simţ cromatic care i-a încurajat o amplificare a biografiei de chimist cu preocupări care ţin de domeniul artei. N-a fost un simplu refugiu către un univers al interferenţelor fertile, ci nevoia de a găsi răspuns prin limbaj plastic unor acute interogaţii privind trecerea noastră prin timp.

Repertoriul imagistic pendulează cu vădită dezinvoltură între posibile fragmente de existenþial situate între două esenþiale identităţi: cer şi pământ. Prin modul cum a dat configurare imperativului spiritual urmărit ne convinge că farmecul vieþii survine din necontenita căutare a unor ipostaze inefabile, surprinse în starea lor de pură respiraţie. Cum reiese şi din precizările unor înţelepte destăinuiri fixate într-un text adiacent expoziţiei, Camelia Moritz a lansat mai întâi o „Privire spre înalt”, ajungând într-un „Spaţiu” în care „Spiritul şi-a găsit aripile” şi „Starea de echilibru”. Contaminată de fluxurile realului coboară într-un plan al palpabilului plauzibil existent la nivelul terestrului, animat de „Vortexul vieţii”, „Porţi către iubire”, cantonându-se „Sub semnul dualităţii” şi savurând din „Mirabila sămânţă”. Am enumerat câteva din cele 21 praguri ale unui prelungit pelerinaj, depăşind incomode dileme pentru a se instaura în starea de graţie a consolatoare certitudini.

Neliniştile unor frământate căutări s-au materializat în transpuneri complexe pe ecranul cărora se conjugă stimulativ fluenţa ductului linear cu rafinamentul unor subtile volatilizări cromatice. Sinuoase cadenţe în suple fibre de plumb se învolburează cu tumultuoasă eleganþă pe suportul diafan a cristaline transparenþe, asociind un fabulos cortergiu de semne şi simbolizări, capabile să sugereze vibraţia a enigmatice fundamente existenţiale. Ne oferă generos spre contemplare şi reflecţie necontenite pulsaţii, încărcate de mister şi inedit, determinând o coagulare a energiilor într-un joc al mutaţiilor către ceva ce aparţine de poetica inefabilului. Se simte în tot ce aşterne pe suprafaţa compoziţională o bucurie a gestului şi destăinuirii, o frenezie a unui elan care aspiră la absolutul armoniei depline, într-o lume, după propria-i expresie „plină de culoare, frumos şi creativitate”.

Primeşte răspuns pozitiv din partea finalităţii originale a imperativului estetic urmărit pentru că operează cu fină emotivitate şi cu performanţa subordonării modalităţilor formale unui nobil deziderat de ordin ideatic şi afectiv.

Negoiţă LĂPTOIU

Articole din aceeasi categorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *