Septembrie negru în Ardeal

Pentru românii din Ardealul de Nord Vest sfârșitul lunii august și luna septembrie readuce în atenţie amintiri dureroase. În această perioadă se comemorează masacrele săvârşite aici de armata horthystă după Dictatul de la Viena. În urmă cu 79 de ani, Nord-Vestul Ardealului a sângerat dureros. Sute de persoane au fost omorâte pentru simplul fapt că vorbeau limba română.

La 30 august 1940, prin Dictatul de la Viena, impus de marile puteri fasciste, Germania şi Italia, delegaţia română formată din ministrul de externe Mihail Manoilescu şi Valter Pop, a fost obligată să accepte şi să semneze, la Palatul Belvedere din Viena, „arbitrajul” prin care ceda Ungariei horthyste partea de nord-est a Transilvaniei.

Trecerea Ardealului de nord în stăpânirea horthystă a însemnat, dincolo de sfidarea oricărei norme de drept internaţional, instaurarea în zonele respective a unui regim al terorii de masă. Barbariile au început din primul moment al ocupaţiei: crime, maltratări, expulzări, dislocări de populaţie, jaf economic, lagăre de muncă, maghiarizare forţată.

Numai în perioada septembrie 1940 – 1 ianuarie 1941, au fost ucişi 919 oameni, 1.126 au fost schingiuiţi, 15.893 au fost arestaţi. În cei patru ani de ocupaţie, circa 300.000 de români au fost expulzaţi peste graniţă.

436 de crime în Sălaj

Județul Sălaj a primit primul dezlănțuirea trupelor horthyste. Aici au avut loc 436 de crime bestiale, 235 de schingiuiri și 978 de arestări.

În județul Someș s-au înregistrat 38 crime bestiale, iar în Bihor 151 de persoane au murit pentru că s-au născut români. La Satu Mare au fost asasinați 28 de români, iar 164 au fost schingiuiți.

Situația a fost similară și în județele Trei Scaune, Ciuc, Năsăud, Odorhei și Maramureș.

În județul Cluj, horthyștii au trecut la masacrarea populației românești din localitățile Huedin, Țaga, Sucutard și Mureșenii de Câmpie.

Crime comandate de Wass Albert

În ultimele două localități, crimele asupra românilor a fost comandate de groful Wass Albert.

Conform sentinței Tribunalului Poporului Cluj din, în 13 martie 1946, Wass i-a ordonat, în luna septembrie 1940, locotenentului Pakucs să execute cinci oameni din Sucutard: fostul primar român, Petru Mărginean, Iosif Moldovan, surorile Estera și Rozalia Mihaly, precum și Ioan Cot. Primarul a fost eliberat, dar ceilalți au fost executați pe 22 septembrie 1940. Trupurile au fost îngropate într-o groapă comună, pe raza comunei Țaga. Sătenii care le-au deshumat, șase ani mai târziu, spun că cele două femei erau așezate pe spate, iar cei doi bărbați deasupra lor. Sentința Tribunalului Poporului mai arată că Wass Albert a dispus asasinarea preotului greco-catolic Andrei Bujor din Mureșeniii de Câmpie și a familiei acestuia. Alți 11 oameni au fost executați în casa parohială, după care au fost îngropați într-o groapă comună săpată în curtea casei. De precizat este faptul că instrumentarea cauzei în care Wass Albert era acuzat de instigarea la uciderea mai multor români s-a făcut în aceeași perioadă cu procesul mareșalului Ion Antonescu.

Sentința Tribunalului Poporului de la Cluj a fost confirmată de Tribunalul Internațional pentru Crime de Război. Prin sentința din 1946, Wass Albert era considerat „criminal de război”, hotărârea Tribunalului Poporului Cluj nefiind schimbată nici până în prezent. Cei care pun la îndoială vinovăția lui Wass Albert, un adevărat terorist al toamnei anului 1940, pot vedea arhiva SRI, fond P, dosar 40022, vol. 3, p. 1-64.

Wass a scăpat de executarea sentinței întrucât, în 1944, a fugit, împreuna cu tatăl său, Endre, în Germania, iar în 1952, s-a stabilit în Statele Unite. Wass Albert, în vârsta de 90 de ani, s-a sinucis în februarie 1998.

„Săptămâna neagră” la Huedin

La Huedin, „Săptămâna neagră” a început în 9 septembrie 1940, când au intrat ocupanții oraș.

Astfel, în seara acelei zilei, la masa de gală servită în casa fraților Albrecht (Géza Lajos,Dezső și Ferencz) un ofițer al armatei de ocupație le-a dat de înțeles celor de față că au la dispoziție două zile pentru răzbunare.

Încă din aceeași seară, grupuri de localnici maghiari, unii dintre aceștia organizați de mai mult timp, au spart geamurile de la casele mai multor români, printre care se aflau Aurel Munteanu, Andrei Alexandru și Petru Brândaș. În dimineața zilei de 10 septembrie 1940, în curtea localnicului Ioan Negru-Ghiuța (zis Vila), primarul Andrei Alexandru a fost arestat, avocatul Eugen Moga și soția au fost bătuți, iar premilitarul Ion Negru a fost spânzurat de picioare de un copac. Au mai fost reținuți și bătuți N.Socolici, I.Furcovici, A.Creț, P.String și Vasile Popa (acesta a fost spânzurat de picioare).

Momentul culminant al acestor măsuri represive a fost atins în ziua de marți, 10 septembrie 1940, când, după ora 12, în urma unor bătai ce au durat mai multe ore, au decedat protopopul Aurel Munteanu și plutonierul de poliție Gheorghe Nicola.

O altă victimă a fost Onița Negru.

Această femeie, mamă a șapte copii, după ce și-a pus la adăpost familia la Boci (sat din apropierea Huedinului), s-a întors în Huedin și, aflând că îi este ocupată casa de armata ungară, s-a plâns noilor autorități, însă fără succes.

Mergând la locuința ei din Strada Mare nr.26, a văzut că armata de ocupație, care rămăsese în Huedin, se instalase în gospodăria ei, organizând aici bucătăria. La puțin timp, Onița Negru, în vârstă de 47 de ani, era moartă fiind găsită de fiul ei Vila întinsă lângă fântâna din curte. Era udă și se vedea o lovitură la tâmplă. Acestuia i s-a spus că femeia căzuse în fântână, însă soldații foloseau în continuare apa din fântână, fapt ce confirmă că este vorba de un alt asasinat.

Dar nu numai românii au fost vizaţi de noua ordine maghiară. La sfârşitul lui aprilie 1944, în toate oraşele ardelene a început închiderea evreilor în ghetouri. Din vara lui 1944 au fost deportaţi, în lagărele germane de exterminare, 148.288 de evrei din care peste 100.000 au fost ucişi.

Ocupaţia maghiară s-a încheiat la 25 octombrie 1944, când oraşele Satu Mare şi Carei au fost eliberate de Armata Română care, la 23 august 1944, întorsese armele şi intrase în coaliţia Naţiunilor Unite.

Teritoriul răpit la 30 august 1940 a revenit sub administraţie românească abia la 9 martie 1945, după şase luni de ocupaţie militară sovietică şi după ce la conducerea României, Moscova instalase guvernul condus de dr. Petru Groza.

Tratatul de pace de la Paris, semnat la 10 februarie 1947, dintre România şi Naţiunile Unite, consemna şi consfinţea revenirea nord-estului Transilvaniei la România.

Omagiu adus victimelor horthysmului

În amintirea ororilor de după 1940 din nord-vestul Ardealului și în încercarea de crea o piedică în calea uitării, membrii Federaţiei Naţionale a Românilor Persecutaţi Etnic „Pro Memoria 1940 -1945” (FNRPE) ai Asociaţiei Teritoriale a Românilor Persecutaţi, Refugiaţi, Deportaţi şi Expulzaţi din motive etnice şi Primăria Palatca vor organiza joi, 5 septembrie 2019 a.c., la Mureşenii de Câmpie simpozionul „Istoria și Sociologia Refuziului Românesc cu reverberaţii în actualitate”. Evenimentul va avea loc începând cu ora 11 la Căminul Cultural din Mureşenii de Câmpie’’, printre participanţi se numără Alexandru Benea, preşedinte al Federaţiei Naţionale a Românilor Persecutaţi Etnic, filologul Mircea Popa, președinte al Societății Astra Cluj, lingvistul Onufrie Vinţeler, istoricul militar Vasile Tutula, medicul Zeno Milea, juristul Vasile Moiş de la Asociaţia Holocaustului din Satu Mare, istoricul Vasile Lechinţan, profesorul Ioan Lăcătuşu din cadrul Centrului European de Studii Harghita , avocatul Gheorghe Petrescu şi Traian Balotă, preşedintele Uniunii Vatra Românească.

Articole din aceeasi categorie