Sânzienele

Pe 24 iunie sărbătorim Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. Această sărbătoare, prăznuită la solstițiul de vară, își are temei biblic. Evanghelistul Luca ne relatează pe larg felul în care a venit pe lume cel mai mare dintre cei născuți din femeie (Matei 11, 11). În evanghelia sa, în primul capitol (1,5 -25; 57-80) ne este relatată pe larg nașterea Sfântului Ioan Botezătorul.

Numele popular al sărbătorii este Sânziene sau Drăgaica. Termenul este de origine latină derivat, după unii, din Sanctus Iohannis (ziua Sfântului Ioan), iar după alții din Sancta Diana.  Spun unii că sărbătoarea a fost instituită pentru a înlocui vechi sărbători păgâne, cu caracter agricol sau naturist din perioada solistițiului de vară.

În Transilvania, în ajunul acestei sărbători, sătenii împletesc cununi din florile numite „sânziene” și le aruncă pe casă. Dacă cununa se oprește pe acoperiș, este semn că acel a cui este cununa va avea bucurii, îi va merge bine; dacă, dimpotrivă, va cădea este semn vădit pentru acela că-i va merge rău și poate chiar va muri.

Dimitrie Cantemir relata că în acest timp, când încep a se coace semănăturile, se adună fetele din mai multe sate, și alegând pe cea mai frumoasă și mai robustă îi dau numele de Drăgaica. Apoi, cu ea înainte, merg prin semănături și-i fac o cunună împletită din spice, i-o pun pe cap, o înfrumusețează… Acestea, urmându-o în cântece destul de frumoase, o numesc sora și superioara lor. Tinerele o conduc în mijlocul holdelor pârguite, împletesc coronițe din flori și la întoarcere în sat le aruncă peste casă. Dacă o coroană rămâne agățată de horn e semn că fata aceea care a aruncat-o se va mărita în acel an. Sărbătoarea este  o sărbătoare a rodniciei și a vieții.

Sărbătoarea aceasta ne aduce aminte de faptul că Sfântul Ioan a fost mult dorit și așteptat, că el a fost rodul rugăciunilor bătrânului preot Zaharia și a soției sale Elisabeta. Ei își pierduseră nădejdea că vor mai avea copii. Când Zaharia a tămâiat în templu și arhanghelul Gavriil i-a adus vestea, fiind neîncrezător, Dumnezeu i-a luat graiul până ce s-a născut pruncul. După ce s-a născut, bucuria lui a fost mare și, plin fiind de Duh Sfânt, a exclamat: Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat și a făcut răscumpărare poporului Său;… Iar tu, pruncule, prooroc al Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feței Domnului, ca să gătești căile Lui (Luca 1, 68 și 76). Știm ce misiune importantă a avut Sfântul Ioan Înaintemergătorul.

Într-o lume în care nu întotdeauna sunt doriți copiii, noi milităm pentru nașterea de prunci, pentru că niciodată  nu știm ce rosturi deosebite pot avea acești copiii ce se nasc. Milităm și pentru a fi ajutați părinții să-i poată crește și educa. Repetăm mereu acest îndem: tinerii noștri creștini să aibă măcar trei copii. Un copil pentru tata, un copil pentru mama și unul pentru Biserică și țară. Atunci prognosticul sumbru cu îmbătrînirea României și a întregii Europe creștine n-ar mai fi valabil.

E bine să se nască mai mulți copii, dar nu-i suficient. Ei trebuie și educați. Trebuie crescuți frumos, sănătoși și manierați. Într-o lume a execeselor trebuie să le insuflăm echilibrul. Sfântul Maxim Mărturisitorul ne învață că: Nu băutura este rea, ci beția; nici mâncarea, ci îmbuibarea stomacului; nici facerea de prunci, ci curvia; nici banii, ci iubirea de bani; nici slava, ci slava deșartă. Iar dacă e așa, nimic nu e rău din cele ce sunt, decât reaua întrebuințare, care vine din negrija minții de a cultiva cele firești.

Sfântul Apostol Pavel ne spune că începutul luptei cu răul îl fac părinții, și apoi lupta cu răul o continuă Biserica și Școala. El este categoric: Voi, părinților, nu întărâtați la mânie pe copiii voștri, ci creșteți-i întru învățătura și cercetarea Domnului  (Efeseni 6, 4). Iar în  Epitola către Timotei, zice așa: Dacă cineva nu poartă grijă de ai săi și mai ales de casnicii săi, s-a lepădat  de credință și este mai rău decât un necredincios (1 Timotei 5, 8).

Sfântul Ioan, a cărui naștere o serbăm, s-a format în frică de Dumnezeu și când a venit vremea a putut spune cu glas de tunet: Gătiți calea Domnului, drepte faceți cărările Lui (Luca 3, 4).

† Arhiepiscop și Mitropolit ANDREI

Articole din aceeasi categorie