Salonicul – bijuteria de la Marea Egee

Salonicul continuă să fie un veritabil muzeu în aer liber al Balcanilor, o panoramă palpabilă a unei istorii dense şi complicate. Rând pe rând, macedonenii, grecii, romanii, bizantinii, otomanii, evreii şi din nou grecii au frământat şi modelat oraşul pentru a-l transforma într-o adevărată bijuterie a Mării Egee, de la Alexandru Macedon la Alexis Tsipras.

Pe un perimetru nu cu mult mai mare decât centrul vechi al Clujului, se află o pleiadă de monumete istorice, multe dintre ele incluse pe lisita Patrimoniului Mondial UNESCO. Forumul Roman, Arcul lui Galerius şi Rotonda sunt cele mai importante vestigii rămase din perioada Imperiului Roman.

Primul dintre acestea, Forumul Roman, este situat în inima oraşului, pe locul fostei pieţe greceşti. De altfel, în Imperiul Roman, forumul echivala cu ceea ce la greci se numea agora. Edificiul a fost descoperit în 1966 în contextul săpăturilor arheologice făcute în zona centrală a Salonicului, fiind datat la sfârşitul secolului I d. Hr. Bijuteria arheologică din perioada romană cuprinde piaţa, monetăria, baia publică şi teatrul (Odeion) cu două rânduri etajate de cărămidă şi scena. Aici, romanii urmăreau reprezentaţii muzicale sau luptele dintre gladiatori şi animalele sălbatice.

În incinta forumului mai pot fi văzute colonade, pardoseli de mozaic, sculpturi din marmură şi pavaje din piatră. Un element cu totul special în cadrul acestui forum îl constituie fresca paleocreştină descoperită pe peretele unei galerii. Aceasta reprezintă doi bărbaţi care se roagă, având o cruce între ei, iar deasupra lor este reprezentat Isus. Istoricii spun că lucrarea dovedeşte că în perioada romană târzie forumul era destinat întâlnirii creştinilor.

Puţin la sud de forumul roman se află strada Egnatia care aminteşte de celebrul drum roman via Egnatia, ce lega Roma de Constantinopol. Această cale de comunicaţie a fost construită prin secolul II şi străbătea provinciile romane Iliric, Macedonia, Tracia, mergând spre regiunea Albaniei de astăzi, spre Grecia şi Turcia. Via Egnatia avea o lungime totală de 1.120 de kilometri (746 de mile romane) şi o lăţime de şase metri, drumul fiind în întregime pavat cu dale de piatră. În prezent, pe traseul din Salonic al fostului drum roman se află o şosea modernă cu patru benzi iar de la ieşirea din oraş începe autostrada care ajunge până la graniţa cu Turcia, în zona râului Evros.

Urmând strada Egnatia spre est, se ajunge la cel mai spectaculos edificiu din perioada romană, Arcul lui Galerius. Impunătorul monument a fost construit de împăratul roman de origine dacă Galerius (292-311) şi a fost dedicat victoriei contra perşilor sasanizi şi capturarea căpeteniei lor, Ctesifon, în 297-298. Partea interesantă a monumentului o constituie basoreliefurile care-i reprezintă pe daci ca factor determinant în câştigarea bătăliei. Aceştia apar alături de împăratul Galerius şi poartă cunoscutele steaguri dacice în formă de balaur. De altfel, Arcul de Triumf de la Salonic, oraşul de reşedinţă al împăratului Galerius, este singurul monument din fostul Imperiu Roman care-i reprezintă pe daci biruitori, în timp ce Columnă lui Traian de la Roma şi Tropheumul Traiani din Dobrogea sunt monumente care surprind înfângerea dacilor.

Glorificarea dacilor pe monumentul de la Salonic nu este întâmplătoare, acest lucru, spun unii istorici, se datorează originii geto-dacice a împăratului Galerius. Acesta s-a născut în provincia Moesiam, într-un sat din apropiere de Serdica (Sofia). Mama sa era dacă, venită din nordul Dunării, din Dacia Malvensis, după unii istorici din localitatea Romula. Cel puţin asta susţine autorul latin Lactantiu în ”De mortibus persecutorum”. „În această fiară sălbatică clocotea o barbarie nativă şi o sălbăticie străină sângelui roman; şi nici nu este de mirare, fiindcă mama sa a fost născută dincolo de Dunăre şi a fost obligată de o incursiune a carpilor să treacă fluviul şi să caute refugiu în Noua Dacie”, scria Lactantiu. Galeriu, după ce a ajuns împărat, a încercat să supună la obligaţia plăţii impozitelor, Roma şi întreaga Italie, drept răzbunare pentru umilirea dacilor de către Traian, care le-a impus tribut dacilor. Totodată, a dorit şi să schimbe numele Imperiului Roman în Imperiul dacic, spune Lactantiu.

Un alt edificiu important construit de Galeriu în proximitatea Arcului de Triumf este Rotonda, cunoscută sub numele de Biserica Sf Gheorghe. Pereţii bisericii Rotonda au o grosime de 6,3 metri, iar domul uriaş, înălţat la 30 de metri, are un diametru de 24,5 metri. Rotonda a fost gândită ca mausoleu în care să fie înmormântat împăratul Galerius.

Începând cu secolul V, edificiul a fost folosit drept biserică iar după cucerirea Salonicului de către turci a fost transformată în moschee, fiindu-i construit în partea sud-vestică un minaret. În contextul Războiului Balcanic, mai exact în 1912, când grecii recuceresc oraşul Salonic, Rotonda este resfinţită ca biserică, minaretul însă fiind păstrat până azi. Ansambul arhitectural imperial din Salonic este completat de Palatul lui Galerius şi Hipodromul.

Tezaurul bizantin

O altă componentă importantă a patrimoniului cultural al Salonicului o constituie bisericile paleocreştine. Biserica Sf. Dimitrie, Biserica Sf. Sofia, Biserica profetului Ilie, Biserica Sf. Pantelimon, Biserica Fecioarei Lucrătorilor de Cupru (Panagia Calkeon) sunt câteva dintre edificiile reprezentative ale Epocii Bizantine şi care sunt incluse pe lista UNESCO. Dintre toate, Biserica Sf. Dimitrie Izvorâtorul de Mir are o încărcătură istorică cu totul aparte.

Biserica datează din secolul IV şi păstrează şase panouri de mozaic plasate în perioada politicii iconoclaste, când se urmărea înlăturarea icoanelor. O parte dintre mozaicuri îl reprezintă pe Sf. Dumitru iar pe un altul se găseşte o înscripţie din anul 621 care reprezintă o mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru că a salvat Salonicul. Deosebit de interesant este subsolul bisericii unde se află camera în care a fost ţinut prizonire Sf. Dimitrie.

Bogata moştenire bizantină a fost păstrată şi de otomani, care şi-au impus dominaţia asupra Salonicului începând cu anul 1230 şi până în 1912. Chiar dacă multe dintre biserici au fost transformate în moschei, ele au fost protejate, contribuind astfel la ceea ce se numeşte astăzi patrimoniul cultural al Salonicului. Mai mult, otomanii au avut la rândul lor o contribuţie la modelarea oraşului, lăsând edificii extrem de valoroase.

Unul dintre acestea este celebrul Turn Alb, un adevărat simbol al oraşului. Construit la sfârşitul secolului al XV-lea, la câţiva paşi de mare, turnul a fost folosit pe post de fortăreaţă, garnizoană şi închisoare pentru condamnaţii pe viaţă. În prezent, turnul adăposteşte muzeul oraşului. Un alt edificiu important lăsat de otomani este Moscheea Hamza Bey (1467), fiind prima moschee construită în Salonic.

Oraşul natal a lui Atatürk

Tot din perioada Imperiului Semilunei, se păstrează Moscheea Alatza Imaret, renumită pentru aspectul său multicolor, a ţiglelor cu care este acoperită şi a pietrelor folosite la ridicarea zidurilor. De asemenea, pot fi văzute câteva băi din perioada în care turcii făceau legea în acest oraş. Printre acestea se numără Pazar Hamam, Pasha Hamam, Bey Hamam, Yeni Hamam şi Yahudi Hamam.

În seria edificiilor de referinţă turceşti se înscrie şi casa memorială a părintelui Turciei moderne, Mustafa Kemal Ataturk. Acesta s-a născut la Salonic în 1881. Casa în care Ataturk a văzut lumina zilei adăposteşte în prezent un muzeu dedicat celui care a contribuit fundamental la modernizarea Turciei.

În secolul XX, după ce grecii au recucerit Salonicul au reuşit să transforme acest oraş într-un adevărat pol cultural şi economic al Balcanilor. Dar pe lângă toate acestea, una dintre preocupările grecilor moderni a fost repunerea lui Aristotel pe piedestal, atât la propriu cât şi la figurat. Astfel, pentru a cinsti cum se cuvine memoria marelui filosof antic i-au ridicat o statuie la malul mării iar pieţei în care a fost aşezat monumentul i-au dat numele de Artistotel.

Pe lângă edificiile culturale de mare valoare, Salonicul oferă, an de an, numeroase manifestări culturale precum Festivalul Internaţional de Film (anual, în luna noiembrie) şi Târgul Internaţional de Carte (organizat pe perioada verii, în luna mai). Ca o confirmare a rolului cultural emblematic pe care îl joacă, în anul 1998 a primit titlul de Capitală Culturală Europeană.

Salonicul modern este al doilea oraş din Grecia ca mărime şi importanţă după Atena. A fost înfiinţat în 315 i.Hr de Casandru, regele Macedoniei, fost general în armata lui Alexandru cel Mare. Acesta i-a atribuit numele după soţia sa, Thesalonike, fiica lui Filip al II-lea al Macedoniei şi sora vitregă a lui Alexandru.

Text şi foto: Cosmin PURIŞ

<

►

>