Roboterapia: Rezultate încurajatoare la copiii cu tulburări din spectru autist

Utilizarea roboţilor în terapia copiilor cu tulburări din spectru autist optimizează, de multe ori, intervenţia terapeutică cu 60, chiar 70 la sută, comparativ cu tratamentul clasic – a declarat, marţi, psihologul prof. univ. dr. Daniel David, care a prezentat, într-o conferinţă de presă, primele rezultate ale cercetărilor specialiştilor clujeni şi ale colaboratorilor lor în domeniul roboterapiei.

Probo, Nao, Pleo şi Robonova sînt cei patru roboţei utilizaţi în cadrul programului clujean de roboterapie, dezvoltat pe Platforma de Roboterapie şi Psihoterapie prin Realitate Virtuală (Complexul AVALON) din cadrul Departamentului de Psihologie Clinică şi Psihoterapie al Universităţii Babeş-Bolyai.

Robotul – dinozaur Pleo a fost utilizat pentru reglarea emoţională la copii şi adulţi, mai precis pentru reducerea distresului şi anxietăţii ca stare psihologică.

„În studiul pe care l-am derulat la început am inclus 108 subiecţi şi 7 roboţi Pleo. Ideea a fost următoarea: Pleo este un robot care învaţă din experienţa cu mediul. Întrebarea noastră a fost: Cît învaţă Pleo din experienţa cu mediul? Adică, învaţă suficient, sau este mai degrabă precablat, adică are nişte mecanisme robotice cu care se adaptează în mediu, dar nu învaţă foarte mult din mediu?

Subiecţii au fost împărţiţi în patru grupuri. Un roboţel Pleo a fost crescut într-un mediu sărac, altul a fost crescut într-un mediu în care a primit multă îngrijire şi multă atenţie, unul a fost crescut într-un mediu de neajutorare dobîndită, iar altul, într-un mediu normal.  Rezultatele au arătat că Pleo nu învaţă foarte mult din mediu. Altfel spus, Pleo are nişte precablaje, are nişte instincte robotice cu care interacţionează eficient cu mediul, dar nu învaţă foarte mult din această interacţiune. În schimb, subiecţii care au interacţionat 5 minute cu Pleo şi-au modificat nivelul distresului emoţional. Practic, o interacţiune de 5 minute cu Pleo a modificat nivelul emoţiilor negative disfuncţionale, în sens pozitiv” – a spus psihologul Daniel David.

Potrivit acestuia, pe termen scurt, Pleo poate influenţa reacţiile emoţionale, emoţiile negative. „Pleo ar putea fi utilizat pentru controlul emoţiilor negative. Noi avem tendinţa de a-l antropomorfiza pe Pleo. Din discuţiile pe care le-am avut cu cei care participau la studiu am observat că au început să-i atribuie intenţii lui Pleo: emoţii, frustrări, caracteristici pe care le are omul. Interacţiunea cu Pleo n-a fost percepută ca o interacţiune cu o jucărie, ci a fost percepută la nivel psihologic ca o interacţiune cu un… robot antropomorfizat. Interacţiunea este oarecum silimară cu cea cu animalele de companie, dar avantajul faţă de animalele de companie este că Pleo nu trebuie hrănit şi îngrijit” – a explicat prof. dr. Daniel David.

Cel de-al doilea robot, Probo, a fost utilizat – în colaborare cu echipa de la Vrije University – pentru a dezvolta abilităţile sociale şi recunoaşterea emoţiilor în cazul copiilor cu tulburări din spectru autist.

La un prim studiu, Probo a fost folosit pentru a-i învăţa copiii diagnosticaţi cu tulburare de spectru autist să-şi dezvolte abilităţi sociale. Copiii au fost învăţaţi cum să salute, cum să împartă jucăriile cu ceilalţi copii sau cum să pună întrebări. Cercetătorii au constatat că, prin utilizarea lui Probo, nivelul de ajutor de bază de care au nevoie aceşti copii în realizarea unor sarcini sociale se reduce cu 80 la sută.

Într-un alt studiu, Probo a fost folosit pentru testarea eficienţei roboterapiei comparativ cu intervenţia livrată cu ajutorul calculatorului în îmbunătăţirea abilităţilor sociale ale copiilor cu autism şi în creşterea independenţei în sarcinile sociale. Rezultatele studiului arată că nevoia de ajutor în realizarea sarcinii sociale este mai mică cu 54 la sută pentru grupul Probo comparativ cu grupul de control şi cu 32 la sută mai mică comparativ cu grupul care a beneficiat de intervenţie pe calculator.

Probo a fost folosit şi pentru testarea eficienţei poveştilor sociale spuse de un robot (Probo) în reducerea nivelului de ajutor dintr-o sarcină socială (punerea de întrebări în cadrul unui joc). Rezultatele studiului au dovedit că nevoia de ajutor în punerea întrebărilor s-a redus cu 75 la sută, ceea ce înseamnă – spun cercetătorii – că „Probo poate fi un bun mediator al intervenţiei pentru îmbunătăţirea  abilităţilor sociale ale copiilor cu spectru autist”.

Într-un al patrulea studiu s-a investigat efectul ajutorului oferit de Probo copiilor cu tulburări de spectru autist în identificarea emoţiilor „supărat” şi „bucuros” într-o situaţie socială specifică. Performanţele copiilor s-au îmbunătăţit semnificativ în faza în care au fost ajutaţi de Probo să recunoască emoţiile, iar rata răspunsurilor corecte a crescut cu 133 la sută.

Cel de-al treilea robot, Nao, a fost utilizat – în colaborare cu echipa de la École Nationale Supérieure de Techniques Avancées – pentru a dezvolta abilităţile de imitaţie ale copiilor cu tulburări din spectru autist. În sesiunile de interacţiune cu robotul Nao copiii cu autism „au iniţiat mai mult, au fost mai atenţi şi au zîmbit mai mult” decît în interacţiunea cu o persoană – a precizat psihologul Daniel David.

Pentru a dezvolta abilităţile de imitaţie şi sociale ale copiilor cu autism a folosit şi cel de-al patrulea robot, Robonova. Şi în acest caz s-au obţinut, cu robotul, rezultate mai bune decît cu terapeutul.

Încurajaţi de rezultatele obţinute pînă în prezent, cercetătorii clujeni şi-au propus dezvoltarea robotului Retman. „Din personaj de desene animate, Retman va deveni un robot care va şti să prescrie «pastilele psihologice» pentru fiecare problemă emoţională pe care o are copilul. Copilul va putea interacţiona direct cu robotul, să-i spună ce probleme emoţionale are, iar robotul îi va prescrie «pastila psihologică» adecvată” – a declarat prof. univ. dr. Daniel David.

Coordonatorul proiectului de Roboterapie a făcut cunoscut şi faptul că psihologii plănuiesc, pentru fiecare dintre roboţii testaţi, elaborarea unor manuale de intervenţie, pentru ca roboţii să poată fi folosiţi inclusiv de părinţi, acasă.

„Credem că implementarea roboţilor în psihoterapie în acest moment ar trebui să treacă din domeniul cercetării, din domeniul laboratorului, în serviciile clinice care se oferă în mod obişnuit de către spitale, clinici, cabinete particulare sau asociaţii de profil. Noi am testat şi roboţi foarte scumpi, dar şi cîţiva roboţi foarte ieftini, de 200-300 de euro, care ar putea fi achiziţionaţi de orice familie interesată” – a precizat prof. dr. Daniel David.

M. TRIPON

Articole din aceeasi categorie