22 Iunie 1941. Intrarea României într-un nou război mondial!

Odată cu declanșarea celui de-al II-lea Război Mondial, dar mai ales după înfrângerea Franței, politica est-europeană a devenit dominată de cursa dintre Germania și Uniunea Sovietică, țări care sub masca pactului încheiat în 23 august 1939 (cunoscut și sub numele Pactul Ribbentrop-Molotov sau Pactul Hitler-Stalin), căutau să-și asigure poziții teritoriale cât mai favorabile pentru viitoarele lor obiective.

Încă de la începutul războiului, Uniunea Sovietică se găsea în fața unui ”prieten” care, pe parcursul lui 1940, a devenit și foarte puternic, datorită succeselor militare avute în Europa.

În acele condiții, interesul Kremlinului era ca la granița vestică să reușească să-și extindă zona de ocupație. Astfel, atingerea Carpaților reprezenta un obiectiv important, un act pe care îl considera necesar, în vederea apărării în fața unui posibil atac. Ca urmare, în 1940, Uniunea Sovietică nu putea, din motive de securitate proprie, să nu profite de orice ocazie de conflict local pentru a atinge linia care marca și sfera intereselor germane. Așa se explică: a) – solicitarea prin ultimatumul adresat României în iunie 1940 și a unei părți din Bucovina, nu doar Basarabia; b) – sfaturile pe care Moscova le-a dat Bulgariei de a rămâne pasivă în timpul ultimatumului pentru Basarabia, probabil pentru a încuraja o eventuală rezistență românească, care i-ar fi împins pe sovietici spre o intervenție armată în România; c) – încurajările date Ungariei ca să facă presiuni asupra României. În acel context, Germania, în pofida faptului că în 1940 era marea putere continentală, s-a văzut nevoită să-și mai mențină bunele raporturi cu URSS, motiv pentru care i-a și făcut o serie de concesii, printre care s-au numărat: a) – sfatul dat autorităților române de a accepta ultimatumul privind Basarabia și Bucovina, pentru a nu se provoca o intervenție armată sovietică asupra României, dar și posibile noi împărțiri teritoriale în favoarea rușilor; b) – oprirea atacului Ungariei și Bulgariei împotriva României, cu promisiunea satisfacerii cerințelor lor în urma unor tratative care urmau a se face cu partea română; c) – escaladarea tensiunii de la finele lunii august, când Germania a răspuns presiunii maghiare în chestiunea Transilvaniei cu ultimatumul de la Viena, din 30 august 1940.

Continuarea articolului este disponibilă doar pentru abonați...
Vă rugăm să accesați pagina . Nu sunteți încă abonat ? Abonați-vă

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut