Profesor Dr. GHEORGHE BILAŞCU 1863-1926

• fondatorul Învăţămîntului Stomatologic din România •

Zilele Universităţii de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” din Cluj-Napoca ne oferă prilejul să ne gîndim cu respect la creatorii Şcolii Româneşti de Medicină, să-i venerăm şi să le facem cunoscute meritele.

Prof. Dr. Gheorghe Bilaşcu este unul dintre aceşti creatori care au făcut ca într-un interval scurt de timp Medicina din Cluj să dea oraşului o splendidă aureolă de spirit medical. În 1919-1920, după ce Clujul a trecut sub administraţie românească, au răspuns la chemarea Consiliului Dirigent celebrităţi româneşti care prin operele lor au influenţat gîndirea medicală universală. Să numim doar unul dintre ei, Victor Babeş, care prin conceptul de antibioză a schimbat raţionamentul terapeutic mondial. La fel ca el E. Racoviţă, C. Levaditi, I. Moldovan, I. Haţieganu, I. Iacobovici ş.a. şi alături de ei Gh. Bilaşcu – toţi au aceleaşi merite. Fiecare dintre ei a venit să sprijine Universitatea renunţînd la privilegiile derivate din poziţia lor în clinici şi laboratoare celebre occidentale. Ei au renunţat la onoruri civile şi la o viaţă tihnită venind aici, în inima Ardealului, pentru a constitui corpul didactic al Universităţii Daciei Superioare, universitate menită să scoată la lumină potenţialul nevalidat al unui popor pînă atunci ţinut în frîu.

Aşadar, de unde a venit, cine a fost şi ce a reprezentat Gh. Bilaşcu în constelaţia acestor corifei?

Gheorghe Bilaşcu a venit la Cluj de la Budapesta unde purta faima de „rege al medicilor dentişti”, supranume pe care i l-a dat celebrul profesor de medicină Arkövi. La Budapesta a ajuns din comuna Petrova (ş), trecînd prin Vişeul de Sus, unde şi-a făcut studiile liceale. În liceu s-a afirmat printr-un potenţial intelectual de anvergură, ceea ce i-a facilitat înscrierea la facultate în Budapesta. Conform dorinţei părinţilor, iniţial s-a înscris la Facultatea de Drept, pe care însă a abandonat-o răspunzînd chemării pentru Medicină. Cum era de aşteptat, şi-a onorat noua alegere afirmîndu-se printre cei mai străluciţi studenţi prin puterea de sinteză dublată de remarcabile aptitudini practice. Pentru aceste merite i s-au oferit în facultate posturi de preparator şi asistent la numeroase discipline între care: Anatomia Descriptivă, Fiziologie, Obstetrică, Oftalmologie, Ortopedie, Chirurgie şi Stomatologie. O impresionantă ofertă pe care el a onorat-o temporar, afirmîndu-şi la fiecare post şi talentul de cercetător. În cele din urmă, a optat pentru Stomatologie, unde profesorul Arkövi l-a impresionat prin concepţia sa asupra Stomatologiei ca nouă disciplină ce se ataşează medicinei şi în Occident. Şi el, Gh. Bilaşcu, precum şi mentorul său, vedeau în stomatologie o profesie ale cărei rădăcini erau ascunse în misterul Ştiinţelor Medicale.

Calităţile şi rezultatele profesionale şi ştiinţifice în Stomatologie ale Dr. Gh. Bilaşcu i-au creat aureola unui mare profesionist , fapt pentru care magistrul său i-a dat supranumele amintit mai sus. Un onorabil supranume, care a fost confirmat prin performanţele sale. Cabinetul său din Budapesta era frecventat de colegi, cadre didactice universitare, aristocraţi, magnaţi financiari. Dar nu numai aceştia îi treceau pragul ci, spre onoarea lui, şi nenumăraţi „fii ai nimănui”, care speriaţi de străinătatea Budapestei veneau la el să găsească sprijin şi sfat. Şi nici unul dintre ei nu s-a întors de la el cu sufletul gol şi nici cu mîna goală (aluzie la studenţimea română, evocată în cuvîntarea tinerilor asistenţi şi preparatori la catafalcul profesorului.)

Iată, stimate cititor al acestor rînduri, structura profesională, morală şi sufletească a „puiului de moroşan” ajuns să strălucească în capitala Ungariei.

Cu aceste virtuţi Gh. Bilaşcu a venit la Cluj, răspunzînd la apelul Consiliului Dirigent. A veni aici renunţînd la toate privilegiile din Budapesta şi asumîndu-şi sarcina istorică de a integra Stomatologia în Medicină, de a-i găsi şi valorifica valenţele ştiinţifice şi pentru a face să se înţeleagă ceea ce nici azi mulţi nu înţeleg, că în sfera Stomatologică se reflectă întreaga patologie umană, de la cea congenital-malformativă la cea dobîndită: inflamatorie, traumatică, tumorală sau degenerativă şi de la cea dermatologică la cea neurologică, toate cele cu care medicul pe nedrept denumit „dentist” se
confruntă în exerciţiul său profesional.

În virtutea unei viziuni foarte largi şi a unei remarcabile reputaţii profesionale, Prof. Dr. Gh. Bilaşcu a întocmit pentru studenţii anului IV de Medicină o programă de învăţămînt la ultimul cuvînt al ştiinţei. Cu ea a reuşit să convingă nu numai corpul profesoral al Noii Universităţi, dar şi Ministerul Învăţămîntului şi Sănătăţii, de valoarea unei concepţii care în Occident se consolida mereu. Mai mult, cu această concepţie pe care a transmis-o şi discipolului său Dr. Ioan Aleman a reuşit să elimine amatorismul şi şarlatania din profesie, punînd pe o bază legală necesitatea pregătirii medicale la nivel academic a profesionistului stomatolog. După exemplul şi concepţia sa, Stomatologia a fost integrată ca disciplină obligatorie pentru studenţii în medicină, nu numai la Cluj, dar şi la Bucureşti ca şi la Iaşi, iar mai apoi s-a organizat rezidenţiatul şi specializarea în Stomatologie. Însă partea formală n-a fost de ajuns. Ea trebuia obligatoriu completată cu asigurarea unei baze materiale de învăţămînt teoretic şi practic, ceea ce eminentul profesor a realizat prin obţinerea clădirilor din actualele străzi V. Babeş şi Republicii, clădiri pe care le-a adaptat şi dotat în condiţiile economice modeste existente la finele celui de-al doilea Război Mondial. Mai mult, pe lîngă aspectul profesional adus şi menţinut la actualitatea europeană, a creat o emulaţie ştiinţifică menită să crească, să extindă şi să consolideze achiziţiile profesionale. Pentru aceasta, sprijinit de colegi şi de colaboratori, a fondat „Revista Stomatologică”, prima de acest fel din ţară. O revistă care şi-a cîştigat aprecierea europeană prin nivelul ei ştiinţific şi prin multilingvismul adeseori întîlnit în paginile ei, fiind publicate articole în română, maghiară, germană, franceză. Toate realizările menţionate şi multe altele, Prof. Gh. Bilaşcu le-a obţinut într-un interval scurt de timp, 1919-1926.

Fatidicul an 1926 i-a adus sfîrşitul prematur, de-a dreptul stupid. Cu tot sfîrşitul prematur al eminentului dascăl, a rămas în urma lui o profesie pe care a integrat-o în Medicină, a ridicat-o în ţara noastră de la îndeletnicire empirică la o profesie academică şi de la banalitate la ştiinţă. În felul acesta Prof. Gh. Bilaşcu a devenit un reper naţional pentru profesie.

Atribuirea, la un moment dat, a numelui său străzii Republicii din Cluj-Napoca a fost pe deplin justificată. Dar minţi întunecate, lipsite de cultură şi de sentimentul de respect pentru valorile noastre au aprobat ştergerea numelui său dat acestei străzi, la începutul căreia, acolo unde ea se desprinde din Piaţa Păcii, profesorul Gh. Bilaşcu şi-a zidit prin trudă şi spirit propria fiinţă. S-ar cuveni, pe bună dreptate, corectarea acestei erori.

Prof. Dr. Alexandru ROTARU

Articole din aceeasi categorie

    Nu exista articole asemanatoare