Prof. univ. dr. Daniel DAVID: Este o mare diferenţă între hipnoza ştiinţifică şi hipnoza folosită de tot felul de „vraci”

Hipnoza nu este o psihoterapie în sine, ci o tehnică pe care o combini cu alte tehnici, în funcţie de nevoile pacientului. Este o tehnică pe care uneori o foloseşti, alteori n-o foloseşti, în funcţie de pacient şi de problemele pe care acesta le are. Deci, să nu vedem hipnoza ca un panaceu – avertizează, în interviul acordat ziarului Făclia, prof. univ. dr. Daniel David, şeful Catedrei de Psihologie Clinică şi Psihoterapie din cadrul Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei a Universităţii „Babeş-Bolyai”.

– Aţi anunţat, nu demult, realizarea unui studiu care demonstrează beneficiile aduse de hipnoză şi de terapiile cognitiv-comportamentale în tratamentul unor paciente cu cancer. Pentru a evita Daniel-David-1eventuale confuzii, v-aş ruga, înainte de a intra în detaliile acestui studiu, să definiţi hipnoza din punct de vedere al psihologului şi să explicaţi apoi ce este hipnoza clinică.

– Hipnoza este o tehnică psihologică prin care cu ajutorul unor sugestii se induc modificări la nivel emoţional, la nivel cognitiv – adică, cum gîndeşte omul -, la nivel comportamental, la nivel fiziologic – de exemplu, ritmul cardiac, conductanţa electrică a pielii.

Hipnoza clinică este, practic, utilizarea hipnozei cu scopul de a promova stările de sănătate şi a ameliora condiţia de boală. Spre exemplu, dacă vorbim de control emoţional, încerci să reduci stările de anxietate, stările de stres, stările de tip depresiv. La nivel cognitiv, încercăm să reducem gîndirea iraţională şi să dezvoltăm gîndirea raţională. La nivel comportamental încercăm, spre exemplu, să stimulăm comportamente sănătoase, comportamente adaptative, iar la nivel psiho-fiziologic, încercăm să eliminăm consecinţa stresului, punînd în loc o stare de relaxare.

Asta este, foarte pe scurt spus, hipnoza clinică.

– În ce a constat studiul dvs şi care sînt concluziile acestui studiu?

– Am făcut mai multe studii privind utilizarea hipnozei în domeniul oncologic. Vedeţi, în cazul unei persoane care are cancer, de obicei sînt trei mari clase de intervenţii: intervenţii chirurgicale, intervenţii care ţin de radioterapie şi intervenţii care ţin de chimioterapie. Fiecare dintre aceste intervenţii are o serie de efecte secundare. Spre exemplu, în cazul intervenţiilor chirurgicale apare durerea, apare stresul şi apare anxietatea pre şi postoperator. În cazul radioterapiei apare, pe lîngă stres, senzaţia de oboseală, de epuizare. În cazul chimioterapiei, pe lîngă stres apare, de exemplu, ca simptom foarte puternic, senzaţia de greaţă, senzaţia de vomă. Şi atunci, noi încercăm, cu intervenţiile psihologice, să controlăm aceste efecte secundare ale tratamentelor medicale, astfel încît să creştem calitatea vieţii pacienţilor şi aceştia să fie mai motivaţi să se angajeze în tratamentele medicale.

– Care este mecanismul principal?

– Printre alte cauze psihologice ale acestor stări de care vorbeam, o cauză foarte importantă se referă la ceea ce noi numim aşteptările oamenilor. Sînt studii care arată că dacă oamenii se aşteaptă că o să-i doară intervenţia X, probabilitatea să-i doară va fi foarte mare. Dacă se aşteaptă că o să le fie greaţă, că o să fie stresaţi, că o să fie anxioşi, probabilitatea să fie stresaţi şi anxioşi este foarte mare. Şi atunci, cu ajutorul hipnozei, ce facem: modificăm această probabilitate, aşteptare, pe care o au ei. Induci o stare de relaxare şi dai sugestii legate de faptul că durerea va fi scăzută, că vor fi calmi şi relaxaţi, că nu vor trece prin stări de anxietate. Deci, le modifici prin sugestie aşteptările pe care le au. Modificîndu-le aşteptările, evident că le modifici efectiv reacţiile pe care le pot avea în situaţiile amintite.

Acesta este, aşadar, mecanismul psihologic de bază. Iar studiile făcute pe sute de subiecţi în Statele Unite, atît cu paciente care au trecut prin intervenţii chirurgicale, cît şi prin radioterapie, cît şi prin chimioterapie, au arătat că această intervenţie, adăugată tratamentului clasic, medical, este mai eficientă decît tratamentul clasic luat singur. Mai mult, nu duce doar la ameliorarea condiţiei clinice, ci duce de multe ori la scăderea costurilor medicale per pacient. De exemplu, într-un studiu publicat în urmă cu mai mulţi ani, tot la Mount Sinai School of Medicine, din Statele Unite, am arătat că utilizînd hipnoza în combinaţie cu tratamentul medical – sigur, ca pregătire operatorie -, s-au redus costurile intervenţiei chirurgicale cu aproximativ 700-800 de dolari pe fiecare pacient. Vă daţi seama, dacă ai sute de pacienţi, ai redus foarte mult costurile! De ce le-ai redus? Fiindcă, dacă pacientul, spre exemplu, nu mai simte durerea, consumă mai puţine medicamente pentru controlul durerii, stă mai puţine zile în spital, evoluţia postoperatorie este mai bună şi toate astea duc, practic, la scăderea costurilor serviciilor medicale.

– Practic, ce se „activează” în creier în stare de hipnoză?

– În stare de hipnoză, cum deja am spus, creşte nivelul de sugestibilitate al individului. Adică, este mai sugestibil şi mai deschis la sugestiile pe care i le dă profesionistul. De aceea am şi avertizat, cu diverse ocazii, că ar trebui, cu hipnoza, să fim foarte atenţi şi să nu mergem la tot felul de demonstraţii sau alte lucruri.

– Nu sînt puţini cei care confundă hipnoza cu tehnicile parapsihologice…

– Eu v-am dat o definiţie a hipnozei. N-are nici o legătură cu parapsihologia. Dar dacă cineva vrea să spună că hipnoza e parapsihologie, poate să spună! Dacă cineva crede lucrul ăsta, poate să-l creadă!

Revenind la ce se întîmplă: creşte nivelul de sugestibilitate al subiectului şi atunci este mai deschis la sugestiile pe care i le dă clinicianul. De aici am spus că este riscul: dacă tu mergi şi accepţi să fii hipnotizat de te miri cine, care n-are pregătire medicală sau pregătire psihologică, îţi creşte gradul de sugestibilitate şi poţi să fii manipulat de persoana respectivă. N-are cod etic, are interesele lui…

În domeniul clinic, practic, intervenţia este ghidată de binele pacientului. Şi atunci, în sensul acesta spun că trebuie să avem grijă cu utilizarea hipnozei. Hipnoza este o tehnică psihologică şi medicală care trebuie să fie utilizată în domeniul psihologic şi în domeniul medical, de către un profesionist, psiholog sau medic.

– Aţi încercat, în cadrul studiilor dvs, şi tehnici de telehipnoză?

– Hipnoză la distanţă? Noi nu lucrăm cu telehipnoză. Sînt studii care arată că s-ar putea să funcţioneze, în anumite situaţii. Noi n-am lucrat. Am lucrat doar cu hipnoza în spitale.

– Ce tehnici folosiţi pentru inducerea hipnozei?

– Este o procedură de inducţie tipică, în care se vizează cîteva componente. În prima fază se referă la concentrarea atenţiei subiectului pe un stimul monoton, deoarece concentrarea atenţiei pe un stimul monoton începe să inducă, după aceea, o stare de relaxare. Deci, concentrarea atenţiei, inducerea relaxării progresive. După ce se realizează cele două componente, apare o stare de transă hipnotică, o stare caracterizată prin aceea că subiectul, concentrat pe un stimul monoton, începe să fie calm şi relaxat. Iar după ce ai partea de transă hipnotică, vin sugestiile specifice, clinice: dacă vrei să modifici anxietatea – sugestii legate de anxietate, dacă vrei să modifici durerea – sugestii legate de durere, dacă vrei să modifici iraţionalitatea – sugestii legate de iraţionalitate ş.a.m.d. Iar după aceea, după ce apar efectele, urmează deinducţia hipnotică, prin care anulezi transa hipnotică, starea de relaxare şi focalizarea atenţiei pe un stimul monoton, reconectînd subiectul cu mediul înconjurător.

– În timpul transei hipnotice se sugerează subiectului şi durata stării de bine, dorite?

– Nu. Depinde de scopul clinic, v-am spus. Starea de bine rezultă prin simplul fapt că subiectul a trecut printr-o stare de relaxare.

– Este exclus riscul ca pacientul să devină dependent de terapeut? Adică, faptul că pacientul asociază starea lui de relaxare, de mai bine, cu persoana terapeutului, nu îi creează o oarecare dependenţă de acesta?

– Nu creează o dependenţă mai mare decît atunci cînd te uiţi la un film bun şi-ţi generează o emoţie pozitivă. Nu devii dependent de filmul respectiv. Sînt multe alte filme pe care le vezi şi multe alte activităţi pe care le faci. Nu apare, deci, o stare de dependenţă mai mult decît apare pentru orice alt tratament medical. Nu apare o dependenţă mai puternică decît apare pentru un masaj. Dacă mergi să primeşti un masaj, eşti relaxat, dar nu devii dependent de maseur. Practic, este o tehnică psihologică, medicală, care nu creează dependenţă.

În plus, hipnoza nu este un „antinevralgic”. Psihoterapeutul nu face un tratament simptomatic. Tratamentul hipnotic este un tratament care vizează cauza, nu simptoma. Altfel spus, eu nu vizez doar să reduc simptomul, cum face antinevralgicul care-ţi reduce durerea de cap, şi care poate fi generată de o tumoră. Practic, dacă vrei să scapi de durerea de cap, cu adevărat – dacă-i generată de o tumoră -, atunci faci intervenţie chirurgicală să-ţi scoată tumora, şi nu mai apare durerea.

– V-aţi gîndit să aplicaţi tehnicile utilizate în cadrul studiului dvs în clinci clujene?

– Studiile s-au făcut în Statele Unite. Aici colaborăm cu colegi de la Institutul Oncologic. S-au făcut lucrări de doctorat cu utilizarea tratamentelor – de tip relaxare, le-am spus noi! -, şi ne-am focalizat mai mult pe relaxare decît pe sugestie. Probabil că se vor generaliza.

Practic, principalele componente pe care ar trebui să acţionăm se referă la partea de intervenţii chirurgicale, radioterapie şi chimioterapie, care au loc la Institutul Oncologic. Deja colaborăm foarte bine cu colegii de acolo. În ce măsură se pot generaliza, asta depinde foarte mult de două lucruri. Întîi: cum reuşim să pregătim specialiştii care lucrează deja în aceste sisteme medicale, din Cluj sau din România, în utilizarea acestor tehnici, fiindcă trebuie să le înveţi, întrucît simplul fapt că eşti psiholog sau medic nu ajunge, trebuie să şi ştii să le foloseşti. Apoi: în ce măsură sînt resurse financiare în sistem, pentru a putea trimite oamenii respectivi la training. Sau, dacă vrei să angajezi un specialist psiholog, de exemplu la Oncologie sau într-o altă clinică, în ce măsură ai resurse financiare să-l plăteşti.

Dacă prima componentă n-ar fi foarte complicată, deoarece noi facem traininguri, şi de multe ori le facem gratis, a doua componentă s-ar putea să fie, deoarece dacă vrei să ai stabilitate, ar trebui să ai un psiholog angajat, acolo. Dar cînd se pune problema angajării oamenilor în sistem…, nu sînt bani.

– Spuneaţi că în stare de hipnoză creşte gradul de sugestibilitate al persoanei. Această stare se anulează la încheierea unei şedinţe de hipnoză?

– Desigur. Cînd ai anulat hipnoza, ai anulat şi starea crescută de sugestibilitate. Deinducţia hipnotică anulează Daniel-David-2sugestibilitatea. Nu mai eşti în transă, nu mai eşti sugestibil; sau, eşti la fel de sugestibil cum ai fi fost fără să fi făcut vreodată hipnoză.

– Diferă, gradul de sugestibilitate, de la o persoană la alta?

– Da, diferă.

– Există, din punctul dvs de vedere, şi persoane nehipnotizabile?

– Nu. Doar că n-ai găsit procedura adecvată.

– Aţi studiat efectele hipnozei şi în alte domenii medicale, decît cel oncologic?

– Am lucrat mai ales în servicii clinice, pe stări de anxietate, atacuri de panică, fobii simple. Hipnoza nu este considerată o psihoterapie în sine, ci este o tehnică pe care o combini cu alte tehnici, în funcţie de nevoile pacientului. Este o tehnică pe care uneori o foloseşti, alteori n-o foloseşti, în funcţie de pacient şi de problemele pe care acesta le are. Aşa cum medicul are o mulţime de medicamente şi alege medicamentul în funcţie de problema pacientului, aşa şi noi, psihologii, avem o mulţime de tehnici, printre care şi hipnoza, pe care uneori o folosim, alteori nu este indicată. N-avem ce să facem cu ea! Deci, să nu vedem hipnoza ca un panaceu. Este pur şi simplu una dintre sutele de tehnici de psihoterapie pe care le avem şi pe care le utilizăm pentru diverse condiţii clinice.

– Este posibilă învăţarea limbilor străine în stare de hipnoză? Aţi făcut studii în acest sens?

– Nu. Au fost făcute studii şi s-a arătat că nu funcţionează. Este o iluzie că hipnoza te ajută să înveţi mai uşor limbile străine. N-are sens să faci astfel de studii în condiţiile în care au făcut alţii şi au arătat că nu există efect. Numai, sigur, dacă cineva vrea să promoveze partea asta, aşa cum promovează diverse chestii de vrăjitorie sau de pseudoştiinţă, sugerînd că, vai de mine, reuşeşti să înveţi în stare de hipnoză, asta este deja o prostire a publicului. V-am spus, este o mare diferenţă între hipnoza ştiinţifică şi hipnoza folosită de tot felul de vraci şi de tot felul de indivizi care vor să facă bani pe spinarea celor naivi.

– Care este sfatul dvs ca psiholog şi psihoterapeut pentru cei tentaţi să apeleze cu orice preţ la şedinţele de hipnoză?

– Părerea mea este să nu apeleze la şedinţe de hipnoză. Părerea mea este că, dacă au o problemă sau dacă n-au o problemă, dacă vor să se optimizeze personal, vor să obţină ceva, să se adreseze unui specialist în psihologie sau în medicină, în funcţie de problema pe care o au. După ce va face o evaluare psihologică sau medicală, acel specialist le va recomanda sau nu utilizarea hipnozei, pentru că, aşa cum v-am spus, uneori n-o foloseşti, fiindcă ar fi pierdere de vreme. Dacă însă tu ai aceste naivităţi, că hipnoza este un panaceu, puternic, care te ajută să rezolvi orice, vei da o mulţime de bani la tot felul de impostori, şi nu te vei alege cu nimic; dimpotrivă, s-ar putea să îţi facă mai mult rău decît bine.

M. TRIPON

Articole din aceeasi categorie