Pro şi contra vaccinare

Proiectul Legii vaccinării, aflat în dezbaterea Comisiei de Sănătate din Senat a stârnit mari dispute la nivelul societăţii civile. Prevederile proiectului, între care pedepsirea părinţilor în cazul în care refuză vaccinarea, dar şi refuzul acceptării copiilor nevaccinaţi în şcoli, au a atras reacţii din partea părinţilor.

O dezbatere legată de modul în care ar trebui să arate legea vacinării a fost organizată, ieri, de senatorul PNL Marius Nicoară, preşedinte al Comisiei pentru Drepturile Omului, Culte şi Minorităţi din Senat şi de deputatul PNL Florin Stamatian, vicepreşedinte al Comisiei de Sănătate din Camera Deputaţilor. La invitaţia parlamentarilor PNL Cluj s-a alăturat şi senatorul UDMR Lazslo Attila, preşedintele Comisiei de Sănătate din Senat, iar printre cei prezenţi la eveniment s-au numărat directorul Direcţiei de Sănătate Publică a judeţului Cluj, Mihai Moisescu, fostul secretar de stat din Ministerul Sănătăţii, Molnar Geza, fostul director al DSP Cluj, Dorina Duma, medici de familie şi reprezentanţi ai societăţii civile.

În deschiderea dezbaterii, senatorul Marius Nicoară a subliniat că proiectul de lege a fost elaborat „prost”, având multe carenţe. „Legea are multe lacune şi după cum a fost concepută nu face decât să împartă lumea în alb şi negru. Nu este firească o astfel de lege”, a precizat liberalul Marius Nicoară. Senatorul UDMR de Cluj, Laszlo Attila, preşedinte al Comisiei de Sănătate din Senat, a arătat că proiectul de lege a fost elaborat de mai bine de trei ani şi că până acum a suferit mai multe modificări. „Trebuie să vă spun că din experienţa mea de senator pot să constat că este una dintre cele mai superficiale legi cu care m-am întâlnit. „M-a îngrozit faptul că doar observaţiile pe legislaţia în vigoare acoperă 22 de pagini, iar nouă pagini cuprind corelări legislative. De mai bine de trei săptămâni, depunem eforturi mari să avem o lege coerentă şi, în acelaşi timp, să corectăm acele probleme semnalate de instituţii precum Consiliul legislativ şi, în acelaşi timp, să luăm în calcul şi aspectele semnalate de societatea civilă şi de oamenii de specialitate. Acum suntem în faza terminală a acestui proiect, urmând să parcurgem cam cinci-şase articole. Au fost şi probleme de consituţionalitate şi de funcţionare a instituţiilor însă în urma discuţiilor sper să fie o lege bună, care chiar dacă va fi perfectibilă va fi un pas înainte şi dă un răspuns unor probleme cu care ne confruntăm. Aici aş face referire la gradul de acoperire vaccinală destul de precar la care am ajuns din cauza problemelor legislative. În această clipă pot să vă spun că avem câteva puncte pe care nu le-am finalizat. Mai exact avem o problemă tehnică legată de acordul prezumtiv, unde trebuie să găsim o formulă. O altă problemă este legată de refuzul la informare din partea părintelui şi cum să facem informarea lui astfel încât decizia pe care o ia să fie ca urmare a informării. A treia problemă se referă la aspectul obligativităţii. Aici s-a reformulat şi avem vaccinuri obligatorii, vaccinuri recomandate şi vaccinuri opţionale. A treia problemă e legată de partea coercitivă”, a spus senatorul UDMR. Legat de obligativitatea administrării vaccinului la copii, Laszlo Attila, care este de profesie medic pediatru, a declarat că este de acord cu o astfel de măsură. „Din păcate, aici am uitat să informăm de unde am plecat, unde am ajuns şi am senzaţia că o bună parte din colegii mei medici au cam lăsat garda în jos. Vreau să subliniez că în 1963 am avut 122.000 de cazuri de rujeolă, cu un număr de cazuri de deces iar acum ne agităm să rezolvăm o situaţie de 9200 de cazuri în doi ani de zile”, a arătat Laszlo Attila, adăugând că viitoarea lege a vaccinării va trebui să ţină cont şi de normele internaţionale în acest domeniu pe care România şi le-a asumat.

La rândul său, deputatul Florin Stamatian susţine că proiectul de lege este unul scris pe genunchi. Medicul clujean a ţinut să precizeze că din experienţa sa de peste 40 de ani în domeniul medical poate spune că vaccinurile nu au efecte adverse. „Trăim într-o lume în care prevenţia este importantă”, a punctat Florin Stamatian. Majoritatea reprezentanţilor societăţii civile prezenţi la dezbatere s-au declarat împotriva proiectului de lege, în special a prevederii care instituie obligativitatea imunizării.

Mihai Budea, de profesie IT-ist, a declarat că este inadmisibil ca Ministerul Sănătăţii să se folosească de moartea a 34 de persoane pentru se institui obligativitatea vaccinării întregii populaţii din România. „A impune cu forţa vaccinarea mi se pare total inadmisibil. Statul român trebuie să asigure cetăţeanului dreptul la sănătate, nu trebuie să reglementeze obligaţia cetăţeanului de a se vaccina”, a punctat Budea.

Cristiana Rusu, studentă în anul IV la Facultatea de drept a apreciat proiectul Legii vaccinării ca fiind o bătaie de joc la adresa Constituţiei. „Este dreptul nostru de a alege. Nu ne puteţi obliga să introducem în corpul nostru substanţe asupra cărora nu avem control. Dacă copilul meu face semipareză cu ce mă ajută pe mine banii şi ajutorul statului!? Cum credeţi că ne veţi forţa să ne vaccinăm cu nişte produse farmaceutice care nu sunt sigure, ne legaţi?”, a semnalat Rusu.

Medicul de familie, Emiliana Costiug a atras atenţia că e nevoie de un parteneriat iar factorii implicaţi să-şi asume fiecare răspunderea pe palierul său. „Ministerul Sănătăţii trebuie să asigure aprovizionarea cu vaccinul, siguranţa vaccinului şi monitorizarea reacţiilor adverse, pentru că nu ascundem că apar astfel de reacţii. Trebuie să recunoaştem acest lucru dar să recunoaştem şi eficienţa vaccinării care este de 96 la sută. Trebuie să avem grijă şi de copiii care nu pot fi vaccinaţi pentru că au probleme medicale. Vă rog să nu mai scoateţi mesaje din context dar am urmărit cazul unui copil care cică a paralizat în urma unui vaccin. Până la urmă am văzut că micuţul avea o tumoră renală iar la o lună după vaccin s-a activat boala”, a spus medicul Costiug.

Avocatul Adriana Cozgar a ţinut să arate că discuţiile trebuie să pornească de la premisa că nimeni nu doreşte copii bolnavi. „Toate îngrijorările părinţilor sunt ca nu cumva să existe reacţii adverse. Asta este reţinerea şi este justificată. Totodată, este importantă informarea şi parteneriatul dintre părinţi şi medici. Nu mi se pare ca dreptul la informare să fie prezumat pentru că asta înseamnă că părinţii nu mai au garanţia unei informări corecte”, a spus avocatul.

Efectele vaccinării

Cristina Grigore, reprezentantul Asociaţiei Părinţi Clujeni, a arătat că în cazul vaccinării ar trebui să existe o echipă între medicul de familie şi părinte, care „trebuie informat că în cazul în care nu vaccinează copilul ar putea apărea poliomelită sau alte boli. „La fel de important este ca informaţiile pe care le avem din mediul online e că micuţul poate să facă o boală genetică. Autismul este o boală genetică, dar nu este o boală transmisibilă. şi atunci trebuie să existe o zonă de echilibru. Libertatea noastră se termină în momentul în care încălcăm libertatea celuilalt”, a spus Cristina Grigore.

Variola a reprezentat o boală severă cu letalitate de 5-15% , de 3-5 ori mai ridicată la nevaccinaţi. În România, variola a existat pe întreg teritoriul la începutul sec. al XIX-lea; vaccinarea antivariolă se practică în Valahia din 1832. În 1918 au fost înregistrate ultimele cazuri de variolă în România. În 1980 Organizaţia Mondială a Sănătăţii a cerificat eradicarea variolei.

Difteria este o boală infecţioasă gravă cu un potenţial epidemic crescut. Înaintea introducerii vaccinarii împotriva difteriei, în România se înregistrau mii de cazuri anual (9 317 cazuri in 1915). După introducerea, în anul 1960, a vaccinarii antidifterice numărul cazurilor de boală a scăzut constant până la 175 de cazuri în 1962, 31 de cazuri în 1967, 2 cazuri în 1987. În anul 1989 a fost diagnosticat ultimul caz de difterie din ţara noastră.

Poliomielita este o boală cu răspândire universală determinând grave implicaţii medicale şi socio-economice. În România, înaintea introducerii vaccinării boala a evoluat în epidemii cu pâna la 10 000 de cazuri şi peste 1000 de decese, în 1957-1958. După introducerea vaccinării antipolio în 1961 numărul cazurilor de boală din ţara noastră a scăzut considerabil (30 cazuri în 1991); ultimul caz de poliomielită a fost înregistrat în România în 1992. În 2000 Organizaţia Mondială a Sănătăţii a certificat Europa ca liberă de poliomielită.

Rujeola este o boală înalt contagioasă cu un potenţial epidemic crescut. Până în anul 1979 când vaccinarea antirujeolică a fost introdusă în Programul Naţional de Vaccinare rujeola evolua în ţară noastră în valuri epidemice cu peste 122000 cazuri (în 1963) însoţite de complicaţii şi decese. Introducerea vaccinării antirujeolice a fost urmată de o mărire a perioadelor inter-epidemice şi de o descreştere importantă a numărului de cazuri de boală la 906 cazuri în 1996 şi 59 de cazuri în 2014; mortalitatea s-a redus cu peste 95%.

Rubeola este o boală cu răspândire universală a cărei evoluţie în perioada gravidităţii poate determina o infecţie cronica gravă şi malformaţii ale fătului. Înaintea introducerii vaccinării antirubeolice rubeola evolua sub forma unor epidemii cu consecinţe dramatice. În România, vaccinarea antirubeolică s-a făcut iniţial unor grupuri din populaţie, nesistematic (1998, 1999); în perioada 2002 – 2009 s-a realizat vaccinarea adolescentelor în vârsta de 13 şi 14 ani. Apoi în 2004 vaccinarea antirubeolică a fost introdusă în Programul Naţional de Vaccinare. Numărul de cazuri a scăzut considerabil de la 103 903 cazuri în 1970 la 2958 cazuri în 2007.

Oreionul este o boală virală ce evoluează mai ales în colectivităţile de copii, adolescenţi şi tineri adulţi. Constituie o problemă importantă de sănătate în special prin complicaţiile pe care le produce. În România vaccinarea a fost introdusă în Programul Naţional de Vaccinare în 2004. Până la acel moment numărul de cazuri înregistrate anual era de peste 120 000, scăzând apoi la câteva sute pe an (784 cazuri în 2009; 643 cazuri în 2016).

Tetanosul este o boală acută, adeseori fatală şi constituie o problemă de sănătate publică prin cazurile care pot să apară la nou-născuţi Este singura boală infecţioasă necontagioasă care poate fi prevenită prin vaccinare. În România se înregistrau peste 1100 de cazuri în 1955. După introducerea vaccinarii (în 1960) numărul cazurilor a scăzut semnificativ (33 de cazuri în 1980), în ultimii ani înregistrându-se doar câteva cazuri pe an (7 cazuri în 2016).

Tusea convulsivă este o boală infecţioasă ce poate evolua cu complicaţii severe (convulsii, comă) şi sechele cerebrale. Până la introducerea vaccinării în România (1960) boala a evoluat în valuri epidemice cu peste 100 000 de cazuri. După 1960 cazurile de tuse convulsivă a scăzut constant până la câteva sute pe an (732 cazuri în 1994) şi apoi câteva zeci pe an (72 cazuri în 2016).

Hepatita virală B constituie o importantă problemă de sănătate publică, manifestările sale variind de la infecţia acută rezolutivă la formele fulminante, ciroza şi cancer hepatic. În România, vaccinarea anti-hepatita B a fost introdusă în calendarul de vaccinare în 1995. În perioada prevaccinală numărul anual de cazuri de hepatită virala B din ţara noastră era de 9984 în 1989. După introducerea vaccinării numărul de cazuri înregistrate anual a scăzut progresiv ajungând la 596 de cazuri în 2009 şi, respectiv, 196 cazuri în 2016.

Cosmin PURIŞ

Articole din aceeasi categorie

3 Responses to Pro şi contra vaccinare

  1. Unu'

    Păcat că nu ați anunțat dinainte această dezbatere, ar fi fost mai multe voci ale rațiunii prezente acolo. Atunci când big-pharma ne-a transformat guvernanții în samsari vacciniști sub amenințarea forței, e de bai și trebuie reacționat cu toată vigoarea. Copiii noștri nu sunt făcuți pentru sănătatea raportărilor P&L (Profit&Loss) al Sanofi, GSK, Merck etc.