Pro domo

Un recent studiu arată că suntem dependenţi de televiziuni. De programele lor, mai exact. Ce-i rău în asta? Nimic. Vă spun cu mâna pe inimă. Cu atât mai mult, cu cât programele de ştiri prezintă cel mai mare interes pentru români. Că noi stăm în faţa televizoarelor 5 ore încheiate, iar europenii doar 3 nu are nici o relevanţă. Şi, oricum, e…defectul lor!
E rău să fii informat?
Câtuşi de puţin. Ba, ca să fim clari, e foarte bine! Sigur că ştirile sunt manipulate, că însăşi selecţia lor duce la orientarea telespectatorilor spre o ţintă anume. Din acest punct de vedere nu se pot face prea multe. Doar că – vedeţi dumneavoastră – nicio televiziune de ştiri nu-şi propune să falsifice realitatea. Sau, mai bine zis, nu poate să falsifice realitatea. Abia când aceste ştiri ajung „pe mâna” comentatorilor lucrurile iau o altă turnură. Oamenii sunt de diferite culori şi orientări politice, ţin cu unii sau alţii, au interese mai mult sau mai puţin oculte… Aşa se face că un lider de partid e bestie pe sticla nr. 4 şi îngeraş pe 7; un drum reparat devine faptă de interes naţional aici, şi corupţie, rapt din avutul public colo; imigranţii din cele ţări sunt căinaţi la… umanitari şi huiduiţi la extremişti ş.a.m.d.
Televiziunile au ajuns să fie mai bine… văzute, fie şi pentru că Internetul face ravagii cu prea larga libertate de… exprimare. Dar repet: informaţia trebuie să ajungă la noi toţi! Trăim într-o lume în care nu mai putem fi indiferenţi, globalizarea presupunând contribuţia fiecăruia dintre noi la mersul înainte al societăţii. Televiziunile, însă, ca şi radiourile, de altfel, sunt modalităţi facile de a recepta ştirile. Specialiştii spun că, în acest caz, creierul participă cu un minim de efort la respectarea informaţiilor.
Cititul însă…
Ei, bine, de-a lungul secolelor cititul a făcut din creierul nostru ceea ce este: un organ cu circumvoluţiuni proeminente. Ceea ce înseamnă că e greu, dar şi mult mai valabil! Centrii memoriei „lucrează” mult mai bine atunci când citim, pe când privitul sau ascultatul „ajută” mult mai eficient la… uitare. Un ziar, o carte, chiar şi o însemnare pe vestitul Internet face mai mult decât povestea cu „o poză = 1000 de cuvinte”. La început a fost cuvântul, cum spune vestita ţâpuritură, iar astăzi litera scrisă şi propoziţia bine temperată face ca omenirea să meargă înainte.
Şi în scris există manipulare.
Aşa cum, în comunicarea cotidiană există minciună mascată sau pe faţă. Dar cititul are un avantaj imens faţă de privit şi ascultat: informaţia din ştire poate fi… rumegată. Trecută prin filtrul logicii; coroborată cu alte şi alte surse de informaţie. Imaginea? Zboară. Iar ce intră pe o ureche, iese pe alta, nu?
(Rândurile de faţă au fost inspirate ca răspuns celor care, îngrijoraţi de falimentul unor firme de difuzare, librării sau biblioteci ne-au pus întrebări. Iar răspunsul nu poate fi decât unul singur: puteţi să vă asiguraţi de ziare, reviste şi cărţi prin abonamente, le puteţi cumpăra direct de la chioşcuri, acolo unde mai există, evident, şi puteţi merge prin mall-uri, la standurile specializate. Cititul, însă, nu trebuie să moară! Nu atunci când vor câinii, de acord?)
Radu VIDA

Articole din aceeasi categorie