Prin galeriile clujene de artă

 Galeria „DANEL”: Expoziţie de portrete, În fel şi chip. La etajul I al unei clădiri moderne, împlîntate în zona istorică a Clujului, pe strada Tipografiei 26, îşi face tot mai simţită prezenţa în viaţa artistică a urbei universitare galeria „Danel”, care a găzduit referenţiale expoziţii, valorificînd mărturii de creativitate contemporană. Recent, prin fertila implicare a tinerei masterande Helga Thies, fiica cunoscutului galerist, s-a perfectat o incitantă manifestare expoziţională, cuprinzînd lucrări de pictură şi grafică, finalizate sub impulsul unui generos motiv inspirator: portretistica. Ca sursă a fondului patrimonial se situează cîteva preţioase colecţii locale în măsură să furnizeze piese sugestive din creaţia ultimului veac. Trei sînt numele mai extins reprezentate: Acs Ferenc (1876-1949), László Darko (1903-1970) şi Radu Fulger (1923-1989). Prin cele patru ipostaze picturale Acs F. se arată un sensibil descendent al savorii secesioniste, Darko L. – fin analist al interiorităţii (patru uleiuri şi 18 consemnări în creion), iar R. Fulger – un abil interpret de vîrste şi caractere (nouă uleiuri şi şase desene, figurînd şi cu o impresionantă frescă ornamentată cu chipurile a consacraţi plasticieni clujeni, prezenţi la un vernisaj Ladea!).

Certă calitate aduce ansamblului expoziţional un viguros portret al animatorului de artă Remus Pop, opera maestrului Aurel Ciupe, un Portret de fată de Rhea Silvia Radu, iluminat cu rafinate fluxuri de ocru-gălbui, un ciudat exponent de traumă umană, Muzicant de Zsigmond B., două piese rare, de un pronunţat sintetism şi infuzie simbolică: Brîncuşi şi Tinereţe de Constantin Dinu Ilea, alături de incisivele fulguraţii portretistice consemnate în cărbune, tuş, gravură de Iosif Bene, Tibor Erdös, Zoltán Balogh sau István Tusai. Statutul de eveniment al iniţiativei culturale este susţinut cu vădită vivacitate de lucrările unor pictori cu particularitate stilistică şi nobleţe spirituală: Cornel Brudaşcu, Vasile Gheorghiţă, Victor Ciato sau Călin Pojar. Treptat, prin asemenea minunate etalări de zestre creativă profesionistă, viabilă pe portativul eternităţii, se întregeşte cunoaşterea şi sensibilitatea colectivă.

Sincere felicitări organizatorilor!

Retrospectiva László Turos la Galeria „Casa Artelor”. Receptiv ca-ntotdeauna, arhitectul Ionel Vitoc, preşedinte al Fundaţiei culturale „Carpatica” şi patron al galeriei „Casa Artelor” de pe Bulevardul Eroilor 16, a dat curs solicitării familiei Turos de a organiza o expoziţie evocativă, prilejuită de împlinirea unui sfert de veac de la trecerea în nefiinţă a mult-apreciatului pictor şi grafician László Turos (1934-1987). Deşi au fost integrate doar lucrări din colecţia soţiei şi fiului (peste 30 picturi şi patru grafici în tuş peniţă) impresia a fost una edificatoare, fiind punctate direcţiile semnificative ale unei inspiraţii prodigioase şi distincte formulări stilistice. Dintru început trebuie precizat că László Turos aparţine consacratei generaţii de plasticieni clujeni care încă de la finalul deceniului şapte al veacului trecut au instaurat la temelia procesului creativ exigenţele criteriului estetic, beneficiind de temporara relaxare către normalitate a sistemului politic totalitar. Acest fapt va antrena cultivarea cu vigoare a unor soluţii formale întemeiate pe stilizare şi sinteză. Bun prieten, vecin de atelier şi conduită modernă cu Vasile Crişan (activi în poetice mansarde pe strada Horea 10) va aborda cu dezinvoltură şi logică expresivă subiecte extrem de diverse, toate elaborate cu simţ cromatic şi ştiinţa ordonării spaţiale a motivelor. Urmarea a fost lansarea în elocvente manifestări expoziţionale colective de imagini laborioase, asociind cu impresionantă vervă tendinţe constructive şi comprimări ale formei dusă pînă în pragul abstracţiei. În funcţie de specificitatea pretextului inspirativ dezvolta armonizări care gravitau predilect în jurul unor dominante, cînd calde, cînd reci. Va prefera atmosferizările sobre, reţinute, devenindu-i caracteristice acele rafinate orchestraţii în griuri perlate, în alburi catifelate şi albastru subtil nuanţat, încît imaginile devin cîmpuri vibrante de poetică existenţială cu influenţă benefică asupra sensibilităţii receptoare. Spiritul rezumativ, limpede, purificat, al valorizării picturale îl intuim în delicate portretizări feminine, cu chipuri fixate în angelice reverii, în ingenioase configurări de spectacol natural animat de fascinante reverberaţii (Amurg, Aripi pescăruş, Euritmie, Atmosferă toridă, Din alte vremi s.a.), în viguroase etalări de energie furnizoare de performanţă (Atlet, Baladescă – brăzdată de bustul stîncos al unui haiduc), în sugestiva plasticizare metaforică a implicaţiei umane în acţiuni productive (Turnul, Barcagiul ş.a.). De o pronunţată şi fertilă finalitate se arată şi transpunerile în tuş peniţă, asociind promptitudini lineare, cu mlădieri fine şi inspirante alternanţe închis-deschis, încît imaginile definesc convingător universuri de largă cuprindere ideatică şi afectivă (G. Dozsa, din ciclul Soarele negru, Soare şi munte). Restituirea omagială ne-a oferit prilejul de a admira din nou fecundele ramificaţii ale unei opere rezistente pe ecranul vremii, dar şi de a ne reaminti de minunatul Laci, om prob, integru, sagace şi obiectiv, difuzînd în jur o contagioasă bună dispoziţie prin umor sănătos, promotor de fraternă comuniune.

Negoiţă LĂPTOIU

Articole din aceeasi categorie

    Nu exista articole asemanatoare