Prezentare de cărţi

Editura Ecou Transilvan şi Librăria Diverta Hubertus vă invită la prezentarea volumelor de teatru „Frate evreu!…” şi „Mesagerul Gloriei sau noaptea de neuitat. Eu, signor Bach”. Evenimentul va avea loc joi, 31 august 2017, la ora 18, în incinta Librăriei Diverta Hubertus.

Octavian Morea (pe adevăratul său nume Octavian Morea) s-a născut la Timişoara la 7 decembrie 1941, ziua atacului de la Pearl Harbour din Pacific. Mama lui este coristă la opera din oraş şi tatăl său este profesor de vioară. Părinţii fiind despărţiţi, e crescut de mama sa. Începe studiul violoncelului în oraşul său natal şi îl continuă la Cluj. La sfârşitul studiilor la Liceul de Muzică cântă ca solist Primul Concert de Violoncel în la minor de Saint-Saëns cu orchestra liceului sub bagheta profesorului Guttman Mihaly. Începe studiile la Conservatorul de Muzică „Gh. Dima” din Cluj şi le termină la Bucureşti în 1966.

Timp de doi ani şi jumătate este membru al Orchestrei Operei Române din Bucureşti şi de la 1 septembrie 1969 până în iunie 1977, membru al Orchestrei Filarmonice „George Enescu” din Bucureşti, înainte de a ajunge în Belgia (la 29 iunie 1977 ), cu ocazia unicului turneu artistic la care a putut participa după 8 turnee ratate (trei în Italia şi câte unul în Franţa, Spania, Anglia, Iugoslavia şi chiar un prim turneu în Belgia).

Rămas în această ţară la sfârşitul turneului, cere azil politic şi este angajat la Orchestra Filarmonică din Liège până la sfârşitul carierei sale, în decembrie 2006, deci timp de 29 de ani. În 1985 formează „Orchestra de Cameră Orfeu” cu care dă numeroase concerte, dirijând şi cântând ca solist numeroasele sale compoziţii. Acestea constau în 6 concerte instrumentale (unul pentru fagot, unul pentru corn, unul pentru trompetă – „Plimbarea Elveţiană”, unul pentru trombon, unul pentru contrabas şi unul pentru oboi – „Concertul Etrusc”), un „Cântec barbar”, un „Dans Armenesc”, „Variaţiuni romantice”, două rapsodii pentru violoncel şi orchestră – „Case vechi din Bucureşti” şi o „Rapsodie Maghiară”, mai mult de 40 de lieduri pentru bariton compuse pe texte proprii şi „6 Sonate-Fantezii pentru Violoncel Solo”.

Continuând să scrie poezie, punând pe muzică versurile care îi plac cel mai mult, el scrie deja pe la vârsta de 13-14 ani două piese de teatru, una inspirată de Molière şi cealaltă de Calderon de la Barca, „Cavalerii Aurului”. La sfârşitul anului 2006 iese la pensie şi în 2011 scrie primele două „adevărate” piese de teatru conţinând idei pe care le purta în el de mulţi ani: „Nimic despre Femei” şi „Totul despre Femei”.

Ne bucurăm că în fiecare an, când se întoarce acasă, autorul îşi materializează creativitatea publicând la Editura Ecou Transilvan atât piese de teatru, cât şi poezie.

Nadia FĂRCAŞ

Articole din aceeasi categorie