Premiere cinematografice. Scandalul Tonya Harding – Nancy Kerrigan. Când gloria naşte monştri

Chiar şi după 24 de ani, scandalul Tonya Harding – Nancy Kerrigan nu se uită. Ţine şi în prezent prima pagină a tabloidelor, de data aceasta datorită producţiei I, Tonya (Statele Unite 2017), film cu 36 de premii (inclusiv un Oscar pentru actriţă rol secundar/Allison Janney) şi 107 nominalizări.
Un film cum este I, Tonya, te trimite la surse, multe şi însemnate. Pentru că evenimentul din 6 ianuarie 1994 a ajuns să fie socotit nu numai cel mai mare scandal din istoria sportului american, ci şi din întreaga istorie a sportului mondial.
Despre ce este vorba… În 6 ianuarie 1994, în sala de sport Cobo Arena din Detroit, patinatoarea Nancy Kerrigan este atacată şi rănită în timpul unui antrenament, pentru a fi scoasă din echipa Statelor Unite pentru Jocurile Olimpice iarnă de la Lillehammer 1994. Nancy fiind creditată cu prima şansă la medaliile olimpice puse în joc, graţie tehnici mult mai bine pusă la punct. Lucrurile nu s-au oprit aici. Anchetele derulate post agresiune, au scos la iveală complotul pus la cale de către patinatoarea Tanya Harding şi fostul ei soţ, Jeff Gillooly. Odată adevărul ieşit la iveală, Tanya este exclusă nu numai din echipa olimpică a Statelor Unite, ci şi din viaţa sportivă. Aceasta este povestea, tristă din păcate. Dar care continuă să intereseze şi la 24 de ani după producerea evenimentului.
Filmul lui Craig Gillespie nu este deloc cosmetizat. Prezintă faptele corect, fără parti – pris – uri. Acesta este unul dintre atu – urile filmului. Al doilea constituindu-l echipa artistică. Şi Craig Gillespie a avut în Margot Robbie (‘Tanya Harding’) interpreta ideală, dovadă premiile, nominalizările şi cronicile favorabile. La acelaşi nivel de profesionalism se ridică şi actorii Sebastian Stan (‘Jeff Gillooly’), Caitlin Carver (‘Nancy Kerrigan’), Allison Janney (‘LaVona’). Şi dacă tot am menţionat echipa, atunci trebuie amintiţi Tatiana Riegel (monteur), Nicolas Karakatsanis (imaginea), Jennifer Johnson (costume), Peter Nashel (muzica).
Tonya Harding a fost şi rămâne personajul cheie pentru multe tabloide. A fost să fie scandalul Harding – Kerrigan, urmat de articolele dedicate scurtei ei cariere în boxul profesionist feminin (şase partide disputate, 3 victorii, 3 înfrângeri), viaţa personală post sport de performanţă, comentate şi întoarse pe toate feţele.
I, Tonya trezeşte interes legitim. Poate fi văzut ca film artistic şi, în egală măsură, documentar, biografic, aveţi toate datele unei personalităţi controversate până la urmă.
Plusul ? Îl găsiţi în acea sete de câştig cu orice preţ, chiar şi trecând peste cadavre. Pentru că dincolo de cadavre stau… banii, mulţi, foarte mulţi, uşile deschise, plecăciunile, reclama şi reclamele/alte câştiguri mai bine spus. Setea de glorie, setea de a fi mereu în atenţie, de a fi cineva. A ajunge la stele prin alte mijloace decât cele fair – play.
Demostene ŞOFRON

Articole din aceeasi categorie