Premiere cinematografice: Două opţiuni, “Amant dublu” şi “Rodin”

Este din nou o săptămână în care iubitorii celei de a 7 – a arte, au de unde şi din ce alege. Din păcate, oferta este cantitativă şi mai puţin calitativă. Cu toate acestea, două sunt opţiunile pentru săptămâna cinematografică deşi, subliniez, chiar dacă putea ieşi mai… bine !

Amant dublu (Franţa, 2017) poartă semnătura cunoscutului Francois Ozon. Dar un Ozon departe de Potiche, Angel, Ricky 8 femmes, Jeune & Jolie sau Frantz.

Filmul este ecranizarea romanului Vieţile gemenilor (1987)de Joyce Carol Oates, roman interesant, captivant, de citit. De văzut este şi filmul, deşi abundă în clişee, atipic pentru marca Ozon. Este echivalentul ecranizării Pentru cine bat clopotele, carte bună, film mai puţin. În fine…

Tema este des abordată, face parte din viaţa reală, un psihanalist se îndrăgosteşte de pacienta sa, o tânără vulnerabilă, depresivă, stresată, o femeie cu personalităţi multiple. Relaţia care ia naştere nu poate duce la nimic bun. Călătoria erotică a celor doi atinge cele mai întunecate părţi ale minţii umane. Şi uite aşa, Ozon propune un film despre identitate, adevăr vs minciună, descoperire, distrugere şi autodistrugere, amăgiri, un thriller erotic tensionat. Cu acţiune plasată într-o lume a închipuirilor, halucinaţiilor. Un film tipic francez, atipic pentru ce înseamnă Ozon.

Care este atunci punctul forte ? Crearea atmosferei franceze, acel gust şi rafinament francez care se regăseşte în ţinute de zi sau/şi seară, mobilier, coafuri, o eleganţă care impune. Poate tocmai această atmosferă a adus peliculei două nominalizări, la Palme d’ Or (Cannes) şi Ierusalim. Poate şi două dintre interpretări, Jacqueline Bisset şi Marine Vacth, interpretările ridicând într-o oarecare măsură, calitatea filmului.

Rodin (producţie Belgia, Franţa 2016) este o mare dezamăgire. Regizorului Jacques Doillon putându – i – se reproşa multe, printre care lipsa unui fir roşu în desfăşurarea acţiunii, portretizarea lui Rodin, departe de aura pe care sculptorul o afişa. Este in artist Rodin debusolat, dezarticulat, confuz, departe, foarte departe de adevăratul portret al sculptorului.

Atunci de ce Rodin ? Rodin pentru, culmea coincidenţei, atmosferă prin decoruri, pentru filmarea în sepia şi nu în ultimul rând, pentru ocazia de a reîntâlni personaje fabuloase cum sunt Victor Hugo, Paul Cezanne, Octav Mirbeau, Claude Monet, Rainer Maria Rilke, Ambroise Vollard. Întâlniri spirituale în Parisul anului 1880, înfiripare a relaţiei lui Rodin cu Camille Claudel, dar şi un Rodin lucrând la ‘Porţile Iadului’.

Interpretările salvează cât de cât filmul şi mă refer la Vincent Lindon (‘Rodin’), Izia Higelin (‘Camille Claudel’), Anders Lie (‘Rainer Maria Rilke’).

Aveam cu totul alte aşteptări de la Rodin, film biografic dedicat unuia dintre marii sculptori ai lumii. Nu este deloc aşa, regizorul rămâne dator unei mari personalităţi şi iubitorilor săi deopotrivă. Şi sincer să fiu, Rodin nu merita aşa ceva.

Demostene ŞOFRON

Articole din aceeasi categorie