Premiere cinematografice: De la “Pasager în trenul terorii” la “Molly’ s Game”

2017 a fost chiar un an bun pentru filmul de autor, film în favoarea artei în primul rând şi mai puţin către deloc în favoarea comercialului. Şi acest lucru se vede din nominalizările la Globurile de Aur, din cele la BAFTA, cam aceleaşi şi în cazul celebrelor statuete Oscar.

Săptămâna cinematografică clujeană propune mai multe premiere, titluri ce promit. Dintre toate se detaşează trei, The Commuter/Pasager în trenul terorii”, ‘Molly’s Game” şi “The Disaster Artist”. Mă opresc asupra primelor două titluri şi veţi vedea şi de ce.

The Commuter/Pasager în trenul vieţii (Statele Unite 2017) este regizat de Jaume Collet – Serra, regizor la a treia colaborare cu Liam Neeson (precedentele Necunoscutul/2011 şi Non – Stop/2014). Suntem din nou în faţa unei bune colaborări, de aici şi reuşita filmului.

Trenul este un personaj central în cinematografie. Primul film al Fraţilor Lumiere are drept personaj central… trenul (‘Sosirea unui tren în gara La Ciocat’, 1895). Ca şi în alte ocazii şi situaţii, trenul serveşte şi de data aceasta misterului, potenţării acestuia, transformându-l pe Liam Neeson într-un ‘Hercule Poirot’ modern, inventiv, exploziv, ingenios. Şi dacă la Hercule Poirot totul este deducţie, la Neeson este mai mult, este luptă corp la corp, urmăriri, focuri de armă, o cursă contracronometru pentru dejucarea unui plan criminal ce vizează până şi călătorii. Totul într-un tren de navetişti, călătorie banală înspre şi dinspre locurile de muncă.

Este dacă vreţi, o cursă inegală, o luptă cu un inamic necunoscut, în care femeia misterioasă are şi ea locul şi rolul ei. Sunt roluri bine definite pentru acest puzzle mortal interesant, care acaparează de la primele imagini.

Cu acest Pasager în trenul terorii, Jaume Collet – Serra nu mai surprinde pe nimeni, referindu-mă la unul dintre filmele bune ale începutului de an 2018, calitate dată de regie, interpretări, montaj cu plus pentru dinamica şi cursivitatea acţiunii, sunet şi mixaj sunet.

Molly’ Game (producţie Statele Unite 2017) are la bază memoriile scrise de Molly Bloom, Molly’ s Game, publicate în 2014. Memorii transpuse cinematografic de nimeni altul decât Aaron Sorkin, în dubla sa postură de regizor şi scenarist.

Sorkin este cunoscut pentru filmele sale biografice, mă refer acum la ‘Charlie Wilson’ s War’, ‘Steve Jobs’ sau ‘The Social Network’, toate reuşite. Cum reuşit este şi Molly’ s Game – în distribuţie Jessica Chastain, Idris Elba, Kevin Costner -, film dedicat unei personalităţi plină de contraste şi paradoxuri.

Molly Bloom există în realitate. Copilăria este legată de Loveland, Colorado, dar şi de schi, practicat la nivel de lot olimpic al Statelor Unite. Un accident o obligă să abandoneze schiul de performanţă (2002), noua orientare fiind cea a jocurilor de noroc/poker, la limita legalităţii, peste zece ani. Ajunge să fie urmărită de FBI, prinsă în cele din urmă, arestată şi condamnată la un an cu suspendare, plus 200 de ore în folosul comunităţii.

Poker înseamnă pentru Molly intrarea în lumea interlopă şi nu numai, din care nu lipsesc afaceriştii, mafia rusă, sportivi, actori, personalităţi din diferite alte domenii. Molly este o femeie frumoasă, perfecţionistă în primul rând. Şi Jessica Chastain face un rol memorabil, demn de orice premiu pentru interpretare. Nu departe de ea se află Idris Elba, singurul om gata să o înţeleagă şi mai ales, să o ajute.

Acestea sunt cele două propuneri, două pelicule ce merită toată, toată atenţia.

Demostene ŞOFRON

Articole din aceeasi categorie