Preasfânta îi iubește pe cei ce păzesc poruncile lui Hristos

Este mișcător momentul cu nunta de la Cana Galileii, la care a fost invitat Domnul Hristos, Preasfânta Sa Maică și Sfinții Apostoli. La un moment dat, vinul s-a terminat. După ce a intervenit la Mântuitorul, Maica Domnului le-a zis slujitorilor: Faceți orice vă va spune (Ioan 2,5). Și știm sfârșitul: toate lucrurile s-au rezolvat. Ascultarea de poruncile lui Hristos ne scoate din toate situațiile dificile.

Maica Domnului face mereu acest lucru. Iubirea ei îmbrățișează întreaga lume și, ca și Fiul ei, simte milă față de toți oamenii. Cei ce duc o viață duhovnicească simt acest lucru. De exemplu, Sfântul Siluan exclamă: Ah, dacă am ști cum iubește Preasfânta pe toți cei ce păzesc poruncile lui Hristos și cum compătimește și suferă pentru cei ce nu se căiesc. La un moment dat, în duh, Sfântul Siluan a întâlnit-o pe Fecioara, care i-a spus: Nu-mi place să văd ceea ce faci! Această mustrare blândă l-a marcat pentru totdeauna și a adus roade duhovnicești în viața lui. Aceste cuvinte liniștite și blânde l-au determinat să împlinească poruncile lui Hristos.

Dacă încercăm și noi cu sinceritate să ducem un dialog cu Maica Domnului vom vedea câte motive are să ne facă reproșuri blânde, dar categorice. Multe lucruri pe care le facem noi nu-i plac Maicii Domnului. Și dacă dorim să fim în grațiile ei, trebuie să împlinim poruncile lui Hristos. Însă mai trist este că nici nu prea știm poruncile Lui. De aceea, ne-am hotărât ca în Postul Maicii Domnului, seară de seară, după Paraclis, să medităm la poruncile lui Dumnezeu ca, apoi, să le și punem în practică. Sfântul Marcu Ascetul ne spune că Domnul e ascuns în poruncile Sale. Și cei ce-L caută pe El Îl găsesc pe măsura împlinirii lor.

Poruncile Domnului trebuie studiate până ce devin substanța sufletului nostru; numai atunci va deveni posibilă împlinirea constantă și dreaptă a poruncilor Evanghelice așa cum cere Domnul. Și atunci cel ce împlinește poruncile cu ochii inimii, cu mintea, acela Îl vede în el însuși pe Domnul, Îl vede în gândurile și sentimentele sale pătrunse de Duhul Sfânt.

Pericolul ce-l paște pe cel ce neglijează împlinirea poruncilor este de a ajunge la o sterilitate spirituală, la îndepărtarea de Dumnezeu. Căci Domnul a zis: fără de Mine nu puteți face nimic. Dacă cineva nu rămâne în Mine se aruncă afară ca o mlădiță și se usucă; și o adună și o aruncă în foc și arde… rămâneți în iubirea Mea. Dacă păziți poruncile Mele, veți rămâne în iubire Mea (Ioan 15, 5-6, 9-10). Și, adăugăm noi, conform viziunii Sfântului Siluan, dacă păzim poruncile rămânem în iubirea Maicii Domnului.

Cuvintele Evangheliei, împlinirea poruncilor, ne vor judeca la Parusie: Pe cel care se leapădă de Mine și nu primește cuvintele Mele, zice Domnul, are cine să-l judece: cuvântul pe care l-am spus, acela îl va judeca în ziua cea de apoi. Pentru că Eu n-am vorbit de la Mine, ci Tatăl care M-a trimis, Acesta Mi-a poruncit ce să spun și ce să vorbesc. și știu că porunca Lui este viața veșnică (Ioan 12, 48-50).

Normal ar fi să împlinim cu toată grija poruncile Evangheliei, pentru că nu știm când vine moartea. Putem fi chemați la judecată atunci când ne așteptăm cel mai puțin. Cei ce duc o viață conformă cu Evanghelia sunt oameni fericiți. Cel ce și-a întemeiat viața pe cercetarea Evangheliei și pe împlinirea poruncilor Evangheliei, și-a întemeiat-o pe o stâncă nezdruncinată. Oricare ar fi condițiile în care l-au plasat împrejurările vieții, el nu-și împuținează lupta duhovnicească. El este neîncetat în lucrare, el luptă și înaintează mereu, chiar dacă lucrarea sa, lupta și progresul său, rămân necunoscute și neînțelese de către ceilalți.

În perioada interbelică, teologul Tóth Tihamér a scris o carte foarte gustată în epocă, despre Cele zece porunci. Autorul relatează o întâmplare emoționantă din timpul studenției sale la Viena. La un colț de stradă o cerșetoare, îndoită de spate și zbârcită la față, și-a întins mâna și i-a zis în franțuzește: Ayez pitié de moi! (Fie-vă milă de mine!) și a întrebat-o: Parlez-vous français? (Vorbiți franceza?). Și în cea mai ireproșabilă franceză i-a răspuns: Da, vorbesc. Vorbesc și engleza (Do you speak English? Yes, I do!). A rămas contrariat. Bătrâna i s-a destăinuit: a fost tânără, bogată, frumoasă, dar n-a păzit poruncile. Și iată finalul.

Același autor ne propune un exercițiu de imaginație: presupunem că, de astăzi înainte, toți oamenii s-au hotărât să împlinească cele zece porunci. Se face ziuă… oamenii se scoală și nu-ți vine să crezi: nici un strigăt, nici o gălăgie. Toți se îmbracă liniștiți, se spală, se roagă, iau micul dejun, merg la serviciu… Elevii merg liniștiți la școală, bine dispuși, voioși și cuminți. Nici gând să-și mintă dascălii, să copieze… Studenții sunt preocupați de studiu, sunt eleganți, fără vorbe vulgare, fără preocupări indecente. Pe stradă, mașinile circulă corect, șoferii nu sunt nervoși, își dau prioritate unii altora. Publicațiile n-au articole de scandal, nu fac publicitate mincinoasă, nu au imagini imorale. Afișele publicitare cheamă la spectacole și concerte care zidesc spiritual. După masă, toată familia se întoarce acasă. Iau masa împreună și se simt bine. La televiziune? Au dispărut emisiunile pline de răutate și de otravă, politicienii nu se mai batjocoresc unii pe alții și nu mai duc o luptă pentru putere lipsită de morală. Seara, pe stradă sunt mulți tineri, dar, plini de bunăcuviință, cultivă prietenii frumoase, care-i ajută să se desăvârșească, să se îmbogățească sufletește, iar apoi să poată întemeia familii sănătoase… Și am putea continua. N-ar fi frumos?

Din nefericire, nu se respectă poruncile Domnului. Ispitele sunt multe și variate. Iubirea de avere și de plăcere trupească sunt devastatoare. Se bea, se fumează, se folosesc droguri, tinerii devin dependenți de calculator, de jocurile de noroc și de multe altele…

Din cauza lipsei locurilor de muncă mulți tineri capabili pleacă în străinătate, familiile se destramă, se ajunge la divorț și copiii suferă. Pe deasupra, țara îmbătrânește. Iar această plagă a divorțurilor nu-i atinge doar pe cei ce au plecat, ci și pe cei de acasă.

În această situație tristă, dacă avem câtuși de puțină sensibilitate sufletească, o vedem pe Maica Domnului, ca și Sfântul Siluan, spunându-ne: Nu-mi place ce faci tu! Numai că noi nu avem tăria pe care a avut-o acesta, pentru a ne lăsa de păcate.

De aceea, o rugăm tot pe Maica Domnului, să ne întărească cu rugăciunile ei. Cu nostalgie îmi aduc aminte, că, în anii tinereții, când făceam pelerinajul în cinstea Născătoarei de Dumnezeu, o imploram cântând: Să te rogi lui Dumnezeu,/ Și Preasfânt Fiului tău,/ Să ne spele de păcate,/ De greșeli și răutate,/ Raiul să ni-l dăruiască,/ Și de iad să ne ferească!

† Arhiepiscopul și Mitropolitul ANDREI

Articole din aceeasi categorie