Povestea celei mai tinere femei pilot din lume

De la Someșeni spre istorie

În 1935, la nici 16 ani, Emilia Ilie devenea cea mai tânără femeie pilot din lume, cu brevet și licență de zbor. Făclia de Cluj vă prezină în premieră povestea acestui personaj excepțional, foarte puțin cunoscut publicului larg.

În perioada interbelică a deveni pilot era departe de a fi ușor, iar să depăşeşti stereotipurile de gen şi să devii o femeie pilot era și mai greu. Toate acestea, însă, nu au contat pentru tânăra Emilia, născută în Şoimuş, judeţul Sălaj, şi stabilită ulterior lângă Cluj, în Someşeni, împreună cu părinţii.

Aici, în Someşeni, l-a cunoscut pe viitorul ei soţ, pilotul Petre Ilie, aflat temporar în misiune la aeroportul clujean, cel alături de care avea să-şi descopere pasiunea pentru zbor.

Căsătoria a avut loc în 1935, pe când Emilia avea doar 15 ani, și s-a realizat din dorinţa tatălui ei, care, văduv fiind, era nerăbdător să-și refacă viața. Tatăl lui Petre, Dumitru Radu Ilie, mare negustor de cereale din Caracal, îşi dorea cu ardoare un nepot-moștenitor care să îi ducă mai departe numele. Dorinţa îi era cu atât mai puternică, cu cât fiul, Petre, în vârstă de 22 de ani, exercita profesia de pilot militar, în vremuri în care aviaţia se afla încă în fază de pionierat, iar decesele aviatorilor erau destul de frecvente.

Căsătoria a fost încheiată imediat după ce tinerii s-au văzut pentru prima dată. Naşii de cununie le-au fost pilotul eseior de avioane de vânătoare Ştefan Irimieş şi soţia sa Ileana.

La câteva ore după nuntă, tinerii au luat calea aerului spre Bucureşti, mirele fiind chemat de urgenţă la unitatea de care aparţinea. Emilia l-a luat cu ea şi pe frăţiorul Anton, de numai 4 ani. Cum tânărul pilot provenea dintr-o familie înstărită, locuia în Capitală, într-un apartament din hotelul Imperial de pe Calea Victoriei.

Se îndrăgosteşte de pilotaj

În virtutea acestui statut îşi permitea să frecventeze cercurile înalte ale societăţii ”Micului Paris”, cum era cunoscut pe atunci Bucureştiul interbelic, dar şi cluburi şi restaurante selecte. Pentru Emilia aceasta era o viaţă cu totul nouă. Fascinaţia vieţii mondene, pe care o ducea alături de Petre, avea să-i fie, însă, umbrită, în doar câteva luni de la căsătorie, de imposibilitatea de a da naștere unui copil. Ca răspuns la infertilitate, atitudinea lui a devenit extrem de dură.

În aceste condiţii, Emilia se îndrăgosteşte de pilotaj. La acest lucru a contribuit şi faptul că se afla mereu, împreună cu soţul ei, în compania cremei aviaţiei române din perioada interbelică: Max Manolescu, Ionel Fernic – pilot, scriitor şi compozitor, prinţii Bâzu Cantacuzino şi Mihai Sturza, prințesele Ioana Cantacuzino și Marina Știrbey, Irina Burnaia, Smaranda Brăescu şi mulţi alţii.

Tănăra ardeleancă s-a simţit astfel atrasă de ideea de a face pilotajul ca sport. Pe atunci, aviaţia – “cavaleria aeriană”-, prin cucerirea văzduhului, fascina şi entuziasma tinerele generaţii de după Marele Război, românii, aflându-se instalaţi “în rândul întâi” în acest domeniu prin nume ca : Gligor Pintea, Konrad Hass, Traian Vuia, Aurel Vlaicu sau Henri Coandă, de rezonanţă mondială în lumea aviaţiei dar şi a societăţii.

Pe de altă parte, aerodromul Băneasa, dar şi bazele aeriene Someşeni, Sibiu, Braşov şi Ploieşti erau repere importante pe harta aviatică a continentului. Mai mult, mitingurile duminicale din timpul verii, organizate la Băneasa, adunau toată suflarea din Capitală şi din oraşele învecinate.

Acesta a fost contextul în care Emilia s-a hotărât să facă pasul spre lumea aviaţiei, domeniu pe atunci rezervat exclusiv bărbaţilor. Societatea interbelică, eminamente misogină, tradiţionalistă, ultra conservatoare şi ultra retrogradă din punctul de vedere al egalităţii de gen, considera pilotajul ca ultima redută a “sexului puternic” de apărat împotriva imixtiunii “sexului slab”. Spre exemplu, Elena Caragiani, prima femeie pilot din România, era catalogată de presă drept o “neobrăzată de femeie care încearcă să îşi aroge drepturi exclusiv masculine”.

Primeşte cadou un avion Klemm

Emilia Ilie vedea, însă, în pilotaj nu doar o activitate sportivă ci şi un mijloc de luptă pentru susţinerea mişcării de emancipare a femeilor. Ea a fost susţinută în această aventură de nimeni altul decât socrul ei, Dumitru Ilie, care i-a promis că, dacă îşi ia brevetul şi licenţa de pilot, îi va cumpăra un avion Klemm din Germania, un automobil Buick din America și îi va deschide un cont personal la Banca Agricolă, pentru a-şi putea întreţine pasiunea.

Astfel, la nici 16 ani, Emilia Ilie devine cea mai tânără avioatoare din lume, făcând mare vâlvă în societatea românească şi nu numai.

Bineînţeles că magnatul din Caracal și-a ţinut promisiunile.

Pe aerodrom, Emilia Ilie leagă o prietenie strânsă cu Smaranda Brăescu şi Irina Burnaia, nume sonore ale aviaţiei interbelice româneşti.

Refuză să intre în escadrial Albă

Cariera de pilot a Emiliei se încheie, însă, brusc în 1942, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, când e solicitată să facă parte din Escadrila Albă, alături de Smaranda Brăescu şi Irina Burnaia, pentru a sprijini eforturile de pe front. Deşi Irina Burnaia şi Smaranda Brăescu acceptă această misiune, ardeleanca refuză provocarea, din motive religioase, de teama de a nu fi implicată în acţiuni de distrugere.

Cum a reuşit să îşi facă şcoala de pilotaj cu resurse proprii, fără să beneficieze de o bursă de la stat, Emilia Ilie a putut să se sustragă acestei solicitări, fără urmări şi fără posibilitatea de a fi obligată de către autorităţi să se supună vreunui ordin.

Tot în 1942, viaţa ei ia o turnură bruscă. Soţul Petre moare în condiţii suspecte şi tânăra rămâne cu un frate minor în întreţinere, fără pensie de văduvă de război, fără slujbă, iar avionul şi automobilul îi sunt rechiziţionate.

Îl inspiră pe Traian Dârjan

În vremea ei, Emilia Ilie a fost o sursă de inspiraţie pentru tinerii care ambiţionau să se angajeze în “aripile româneşti”, printre aceștia numărându-se şi Traian Dârjan din Someșeni. În primii ei ani de pilotaj acesta a căutat-o la București, cu rugămintea să-l ajute să se facă pilot, după ce acasă le spusese alor săi : „ – Dacă o fetișcană de numai 15 ani și jumătate a putut să facă pilotajul, eu, bărbat în toată firea, cum să nu reușesc ? ”

Emilia Ilie avut și un cert impact asupra codului vestimentar al vremii ei, ca personalitate emblematică pentru mișcarea feministă din București, convinsă că prefacerile pozitive din condiția femeii pentru care militase și ea, fuseseră indispensabile. Și-a trăit intens până la incandescență epoca, în sânul unei generații și al unei națiuni pentru care sensul celest al cuvintelor patrie și patriotism plutea în înalturi, purtat ca o făclie sau o flamură în primul rând de către piloți.

Cosmin PURIŞ

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut