Pirula lu’ Gerula – O cafea la: Casa Amărăştenilor şi Săracilor

Povestea cu bătaia de joc de la CAS Cluj e veche.

Ca să nu vă plictisesc, sintetizez. Se duce omul şi trage o coadă la Poştă sau Trezorerie. Sau ANAF. Plăteşte. Pe cât are bani: 1 lună, 3 luni… (1 an… mai rar, că-i vorba de amărăşteni şi săraci, de-adevăratelea, nu?). Pe urmă merge la CAS.

De ce oare?

Să-şi ia porţia de miştocăreală din partea unor bugetari nesimţiţi, indolenţi şi… mai spuneţi dumneavoastră!

Realitatea bate orice ficţiune: 2017/6/7 ora 7,03.47. Aşa scrie pe fiţuica primită de la… roboţel. Pentru camera A1, unde ar trebui să se petreacă minunea. Confirmarea (!?!) Numărul de ordine este 18, cu precizarea că persoana care s-a sculat la 6,00 mai are de aşteptat 17 persoane.

Începe distracţia. La 8, desigur. „1″! arată inscripţionarea electronică. Între timp, la camera B1 numărătoarea e mai rapidă. La a 6-a strigare (tot electronică), apare un tip. Intră direct. Şi iese într-o direcţie ulterioară. E fost deputat şi bombăne. Cineva întreabă şi înaltul fost personaj răspunde că nu se dau cereri (pentru B1 n.n.)

La A1 lucrurile se înrăutăţesc. Ora 9,00. Lumea furioasă. N-a intrat decât nr. 3. Cineva sare… pârleazul. Intră peste rând. Şi vine cu o informaţie preţioasă: merge încet pentru că A1 şi B1 sau A2 sunt de fapt acelaşi birou. Funcţionara? Una singură. Care se joacă cu nervii solicitanţilor după cum are chef. Nu ea, ci şefii ei.

Ora 9,15. Părăsim… arena. Ajunşi la servici, încercăm on-line.

……

A trecut o săptămână. Nimic.

Internetul rămâne mut. Dăm telefon. De la centrală primim un număr de mobil. Care ne anunţă cu voce metalică că nu se poate lăsa mesaj pentru că e plină cutia (!?!)

…..

Din 1999, 19 preşedinţi-directori generali n-au reuşit să rezolve o treabă simplă, până la urmă. Nici senatorilor şi deputaţilor nu le-a păsat (Personajul de care pomeneam a ieşit cu nişte… ‘mnezăi pe gură. Sau… în gură. Dar n-a mai revenit. Există şi alte uşi unde poate să-şi rezolve, pe cont propriu, cererea pentru eliberarea cardului european de asigurări sociale de sănătate. Sigur, nu şi pentru amărăştenii, care pierd timp, zile nelucrate… Ca să nu mai spunem de nervi, înjurături etc).

Nici on-line-ul n-a răspuns. Aşa că ne-am întors să vedem ce şi cum. Bon de ordine, lume cât încape, aşteptat, înjurat…

Doar automatul de cafea îşi face datoria. Fără reproş. Omul bagă banul, aşteaptă să primească licoarea şi zice că-i la bar. Se destinde. Poate că vine altul şi-i crapă capul funcţionarei, dir. general şi preşedinte, parlamentar, prim ministru…

Din luna mai a.c. a fost instalat un nou preşedinte director general. Trebuie spus. Şef, cum ar veni. Peste cei care, după o săptămână de chiul, n-au catadixit să vină la servici. Şi continuă serialul cu nepăsarea, faţă de nişte oameni care, de bine de rău, le dau salar. Lună de lună. Nici celălalt preşedinte dir. şi general n-a avut mai mult obraz.

Cum speranţa moare ultima, şi în 22. 07. a.c. situaţia era neschimbată. Cei „fără venit” sorbeau din cafea, transmiteau sms-uri cu înjurături hard şi sperau: să plătească (deşi n-au venituri, şi să fie lăsaţi în pace.

Poate… acum!

Radu VIDA

Articole din aceeasi categorie