Piese de Tezaur din patrimoniul Muzeului clujean de Artă (VIII). Nicolae Grigorescu, „Ţigani cu ursul”

Potrivit istoricului de artă Remus Niculescu (1927–2005), artistul a pictat „Ţigani cu ursul” în jurul perioadei 1886-1895 (cf. Catalogul expoziţiei „Nicolae Grigorescu”, Bucureşti, 1957). Tabloul aflat în patrimoniul Muzeului clujean de Artă provine din colecţia avocatului Virgil Cioflec.

O lumină puternică, inexplicabilă în privinţa sursei care o produce, se răspândeşte caleidoscopic, sticlos, cu transparenţe şi reflexe contrastante, pe verticală, cât şi din prim-plan spre fundal, în tabloul pictat de Grigorescu. Şapte fiinţe ies din negura nopţii-, dintr-o nebuloasă – un bărbat, trei copii, un urs şi doi cai. Sub paşii lor se iscă lumina fabuloasă din tablou, o călăuză în tenebre. Din grupul nocturn pictat de artist – o proiecţie cosmică -, lipseşte femeia-mamă. Ursul este, însă, tradiţional, simbolul protecţiei materne. Bărbatul din prim-plan, redat din semiprofil, cu o bonetă roşie pe cap, ţine în mâna stângă un disc, iar în dreapta o bâtă sprijinită pe umăr. Ursul vine, blând, agale, în spatele omului, deşi el este personajul principal. Pare o fiinţă celestă, aduce lumină, precum modelul său din univers, Constelaţia „Marele Urs” („Ursa Mare”), din care face parte şi „Carul Mare”, alcătuit din şapte stele – Dubhe, Merak, Phecda, Megrez, Alioth, Mizar şi Alkaid – tot atâtea câte personaje sunt în jurul său, în tablou. Când nu hibernează, Ursul este Lumină, Soare, Conştientul, Yang. Surprind, la rândul lor, cei doi cai din tablou: cel pe spinarea căruia stau doi dintre copii are cap de urs, în timp ce al doilea cabalin, nedesprins încă de zona neguroasă de unde se îndreaptă spre primul-plan, este masiv, nu are supleţe, iar capul disproporţionat pare să îl apropie de imaginea unui bour sacru, magic.

Grigorescu ne conduce, aşadar, într-un spaţiu mitic, al miracolelor. Să fie bărbatul cu bonetă roşie din tabloul său doar un ursar, un dresor, un saltimbanc? Nu pare deloc să fie aşa, iar boneta purpurie este indiciul că omul vine dintr-o lume a începuturilor şi poartă cu sine roşul focului sacru.

În mitologie, ursul este un strămoş al omului, un dublu al acestuia. Este şi divinitate, cu puteri vindicative: ia asupra sa bolile, „umbrele”, omului suferind. În vechi legende, ursul este un om transformat în necuvântător de o vrăjitoare. La Atena şi Roma, în antichitate, ursul era un totem asociat cu Artemis sau Diana, zeiţa fertilităţii. Şamanii credeau şi ei că ursul este un totem şi apare în visele oamenilor pentru a-i asigura că le protejează copiii. Pentru celţi, ursul era chiar Soarele.

Homer aminteşte de constelaţia „Ursa Mare” în „Iliada”, în descrierea Scutului lui Ahile, făurit de Hefaistos: „Cloşca cu puii, Hiadele şi Orionul / Cel luminos, ba şi Ursul, ce-i zice şi Carul cel Mare (cântul XVIII – 475). „Ursa Mare” este menţionată de Ptolomeu în cele 48 de constelaţii. Şi Shakespeare a făcut referiri la „Ursa Mare”. Constelaţia este menţionată în Biblie (Faci tu să iasă constelaţiile la timpul lor şi călăuzeşti tu Ursa Mare cu aştrii ei ?). „Ursa Mare” este cea de-a treia constelaţie ca mărime de pe cer.

În heraldica europeană, ursul este simbolul curajului şi al puterii.

Ursarii din secolele XIX şi XX rătăceau prin iarmaroacele din ţară, cu ursul „îmblânzit” de ei – un prizonier forţat să aibă comportamente umane – iar lumea se oprea să îl vadă pe uriaşul pădurii torturat în reprezentaţii primitive, legat în lanţuri, rănit cu belciuge, ori ars cu cărbuni.

Inedit, în decoraţia exterioară a Bisericii cu dublu hram “Sfinţii Voievozi” şi “Sfântul Vasile” din satul Olari, Horezu, judeţul Vâlcea, se află o scenă pictată de un anonim, cu “Jocul ursului”, în care apar doi ţărani în costume populare şi ursul ridicat pe picioarele din spate.

Vincent van Gogh a pictat Ursa Mare în tabloul „Noapte înstelată pe Rhône /Nuit étoilée sur le Rhône”.

Cerul „aprins” de constelaţia „Ursa Mare”, din care van Gogh pictează grupajul celor şapte stele ale „Carului Mare”, şi lămpile de gaz de pe malul Rhônului, care se reflectă, vertical, în apele fluviului, sunt sursele de lumină din tabloul lui Vincent van Gogh, pictat la Arles.

Carmen FĂRCAŞIU

Articole din aceeasi categorie